Știați că, Băile Oglinzi rivalizează cu cele mai renumite băi din Europa?

Băile Oglinzi datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă izvoarele de slatină au fost exploatate încă din preistorie. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost realizate mai multe analize ale călității apelor minerale, realizate de Theodor Stainer în 1856, Iohan Chania în 1873 și de Petru Poni în 1875 și 1888, care au arătat că aceste ape sunt superioare calitativ celor de la Reichenhall și chiar celor de la Bălțătești

Analiza făcută de către P. Poni în 1888 și trimisă Primăriei Târgu-Neamț, arăta că „apele acestor izvoare conțin mai multe minerale și fac parte din apele minerale sodice și bromurate și prin compoziția lor se asămănă cu apele de la Reihenheld ( Reichenhall-Bavaria), de la Ischl, de la Gmunden, de la Hall”.

În anul 1893, băile au fost date în folosință și sunt prezentate celor care aveau nevoie de tratamente de către doctorul L. Văleanu, prin intermediul broșurei „Băile de la Oglinzi”, unde acesta scria: „Stabilimentul se compune dintr-o clădire pentru băi și dușuri, apoi din clădirea numită Castelul apelor, în care se află mașina de aburi și două rezervoare. Aceste două clădiri sunt în legătură printr-un canal subteran, în care sunt așezate toate conductele … În clădirea principală se află cabinele, două piscine, o sală de așteptare și cabinetul medical. În fiecare cabină se află câte o cadă de porcelană și o dușă cu apă caldă și rece”.

Deschiderea oficială a avut loc la 5 iulie 1896, chiar dacă băile erau folosite încă din 1890. Sezonul balnear se deschidea la 20 mai și ținea până la 10 septembrie. În ciuda situației în care se aflau băile, autoritățile locale au continuat să facă reclamă stațiunii prin publicitatea din marile ziare ale vremii. O astfel de reclamă era publicată în Adevărul din 14 iunie 1903, prin care apele de aici „folosesc cu succes boalelor scrofuloase, anemiei, boalelor de femei, reumatismelor, sifilis inveterat, rahitismului, eczemelor cronice”.

În 1922 au fost concesionate lui Ioan D. Ceacâru din Târgu-Neamț, pentru 20 de ani, acesta urmând să plătească o chirie de 40.000 de lei pentru primii 5 ani și 30.000 de lei pentru următori 15 ani. Noul arendaș se pune pe treabă și reface stabilementul băilor dar și localurile de cazare și publică noi broșuri de popularizare a „Perlei Moldovei”, cu imaginile Hotelului „Carol” (azi clădirea Taberei Oglinzi), restaurantul „Cazino”, hotelurile „Creangă” și „Ferdinand” și vilele „Bersan” și „Ella”. Stațiunea rivaliza ca eficiență și eleganță cu celebrele ape de Karlo Vivary (Cehia), Ciechocinek (Polonia), Reiufelden (Elveția), Hall (Austria), Ischl (Austria), Stotterheim (Germania), Reichenhall (Germania), Salzburg (Austria) sau Salyes din Franța. Din punctul de vedere al ozonificării apei, stațiunea Băile Oglinzi este clasată pe locul III în România și ocupă locul V în Europa, ca și calitate a izvoarelor, imediat după cele de la Karlovy Vary, din Cehia.

Și în perioada interbelică stațiunea a beneficiat de reclamă în presa națională, una dintre cele mai frumoase prezentări o găsim în revista Realitatea Ilustrată din iulie 1928: „Le zice „Perla Moldovei”, căci reprezintă într-adevăr o perlă prin nestematele băi ce posedă. Pentru a ajunge la ele și a le admira, luați trenul de Moldova, descinzând la Pașcani, iar de aci pe un drum splendid, ajungeți la „Băile Oglinzi”…Iată-ne în parc, mii și mii de flori de toate culorile îți încântă privirea și te îmbată cu mirosul lor. Pădurea, o feerie, în care brazii se îngână cu stejarii și mesteacănii…Sub copacii aceștia au stat la sfat prietenește Vlahuță, Delavrancea cu Arthur Stavri și Arthur Gorovei…Aici au primit ei frumoasele lor inspirațiuni. O mulțime de păsări încântătoare și de toate speciile zbor din loc în loc prin tufișuri, pe arbori; aerul ozonizat, dulce și curat îți pare un balsam. Muzica reg. 10 vânători de munte cântă în fiecare seară la Cazino. Foarte modern construit, aci se dau baluri, serbări, teatru, cinema, etc. Restaurantul foarte curat cu o bucătărie aleasă. Coborăm spre băi, ale căror ape sunt cunoscute prin efectele lor și părăsim această stațiune, cu dorința de a mai reveni în acest Paradis al sănătății”.

Stațiunea a funcționat până în vara anului 1940. Rămasă în paragină, revine în atenția autorităților în anii 70, care încep încet să refacă stațiunea. În vara anului 1988 era inaugurată parțial stațiunea care dispunea de două pavilioane cu câte 66 de locuri fiecare, un restaurant cu 100 de locuri și cabine cu căzi de baie. Pentru viitor, urma a fi construit, așa cum declara Mihai Dabija, directorul OJT Neamț, „un complex sanatorial în zona izvoarelor și un complex de vile și hoteluri destinat petrecerii timpului liber, concediului și convalescenței”. Închisă imediat după revoluție, din toamna anului 1998, s-a redeschis într-o formă nouă, modernizată și baza de tratament cu băi calde la cadă, împachetări cu parafină, băi galvanice, magnetodiaflux, curenți dinamici, ultrasunete, masaj și gimnastică medicală. Închisă în 2009, zace și acum în această stare desi stă pe o „mina de aur” pe care nu știm sau nu vrem să o valorificăm.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

SJAN Neamț, fond Primăria Târgu-Neamț, dosar 1504/1927;

Doja-Fodoreanu, Luminița, Oglinzi în oglinda timpului, în „România Pitorească”, nr. 4(208), 1989;

Gheorghiu, C.D., Dicționarul geografic al județului Neamț la anul 1890, București, Tipografia Thoma Basilescu, 1895;

Gorovei, Arthur, Alte vremuri. Amintiri literare, Tipografia şi Librăria „J. Bendit”, Fălticeni, 1930;

https://www.roportal.ro/discutii/topic/14998-statiunea-baile-oglinzi-tg-neamt/ accesat la 10 mai 2020.

„Realitatea Ilustrată, an II, nr. 25, 7 iulie 1928.

Foto: https://www.realitateamedia.ro și colecția autorului