Connect with us

Personalități

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (I)

Publicat

pe

Înaugurăm cu acest prim episod, un serial dedicat exclusivităților naționale, europene și mondiale, exclusivități mai puțin știute și care fac cinste aceste zonei. Din păcate, multe dintre acestea nu sunt promovate și nu regăsesc în ofertele de turistice ale zonei.

 

Stiați că, un scriitor târgunemțean a fost nominalizat la Nobelul pentru medicină

 

Este vorba despre poetul Irving Layton,  născut la 12 martie 1912, primind numele de Israel Pincu Lazarovici . Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal. Cu o copilărie marcată de moartea tatălui său, Layton începe să scrie. Devine prieten cu poeții John Sutherland, Raymond Souster și Louis Dudek. Enciclopedia canadiană îl descrie ca fiind poetul „cel mai deschis și mai flamboyant. Satira sa era în general îndreptată împotriva trăiniciei burgheze, iar celebrele sale poezii de dragoste erau erotice explicite”. În 1946, Layton obținute diploma în economie și științe politice și îi apare și prima carte, Neere and Now, Devenind astfel unul dintre liderii tinerei generații de scriitori, Layton a continuat să predea cea mai mare parte a vieții sale ca profesor de poezie modernă engleză și americană la Sir George Williams University și ca profesor titular la Universitatea York din Toronto. Începând din anii ’50 este un scriitor tot mai cunoscut, mai ales după apariția cărții The Black Huntsmen în 1951. Călătorește foarte mult, ajungând în Italia, Israel și Grecia, este un bun prieten al lui Cohen  (căruia îi va semne o parte din versurile cântecelor sale) și în 1969 publică volumul The Whole Bloody Bird, inspirat de aceste călătorii. Layton a fost, de asemenea, admirat de artiști și scriitori atât de diferiți precum Allen Ginsberg, Bob Dylan, printre alți poeți. În 1981 este nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, dar câștigătorul din acel an este Gabriel Garcia Marquez, eșec ce îl marchează pe poet. Printre numeroasele sale premii din carieră a fost Premiul guvernatorului general pentru un covor roșu pentru soare în 1959. În 1976 a fost numit ofițer al Ordinului Canadei. El a fost primul non-italian care a primit Premiul Petrarca pentru Poezie.  Este considerat mentorul literar al lui Leonard Cohen. Leonard Cohen a spus odată despre Layton: „L-am învățat cum să se îmbrace, el m-a învățat cum să trăiesc pentru totdeauna”.

A primit numeroase distincții de a lungul vieții: Premii: Bursa Fundației Canadiene, 1957; Premiul Consiliului Canadei, 1959, 1963, 1967, 1968, 1973, 1979; Premiul guvernatorului general, 1959; Medalia Universității „Western”, Ontario, 1961; Medalia Centenarului, 1967; Francesco Petrarca Premio Letterario Nazionale, 1993; D.C.L .: Bishop’s University, Lennoxville, Quebec, 1970; D.Litt .: Universitatea Concordia, 1976; Universitatea York, 1979. Ofițer, Ordinul Canadei, 1976.

A fost primul poet non-italian care a primit Premiul „Petrarca” pentru poezie. Este considerat mentorul literar al lui Leonard Cohen, care a spus odată despre Layton: „L-am învățat cum să se îmbrace, el m-a învățat cum să trăiesc pentru totdeauna”.

 

Prof. Emanuel Bălan

Sursa: Emanuel Bălan, Personalități de pe meridianul Ozana. Mic dicționar, Editura PIM, Iași, 2021, p. 101-104

Continua sa citesti
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

VIDEO Viața creștină a marelui scriitor Ion Creangă – Părintele Vasile Ioana și Dan Negru

Publicat

pe

De

Părintele Vasile Ioana este parohul bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi”, aflată în apropierea Pieței Universității din Bucureşti. În calitate de invitat în cadrul mai multor emisiuni radio și TV, părintele Vasile Ioana abordează teme de actualitate şi răspunde la frământările tinerilor. A participat la numeroase întruniri, conferinţe, dialoguri şi dezbateri.

sursa: doxologia.ro

Continua sa citesti

Actualitate

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (IV)

Publicat

pe

De

Știați că, singurul român membru al echipei ce a descoperit ADN-ul este din Târgu-Neamț?

 

 

Istrail Sorin născut la Târgu-Neamț. După absolvirea Liceului „Ștefan cel Mare”, urmează cursurile Facultății de Matematică la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care le absolvă în 1975 cu distincția Summa Cum Laude. În anul 1979 a obţinut titlul de Doctor în Informatică la Universitatea din Bucureşti, sub conducerea domnului profesor Solomon Marcus. Până în 1983 a fost cercetător la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”,  în cadrul Institutului de Matematică şi a Centrului de Calcul, având şi atribuții didactice. Începând cu anul 1984, a ocupat următoarele poziții în SUA: la Sandia National Labs – Principal Senior Member of the Technical Staff,  la Celera Genomics – Senior Director and Head of Informatics Research şi Science Fellow. A deţinut şi poziţia de profesor invitat la Massachusetts Institute of Technology şi la California Institute of Technology. În 2000 a rezolvat una dintre cele mai faimoase probleme, propusă în 1923, şi anume, cea legată de modelul tridimensional pentru „Ising” în statistica mecanică. Această lucrare a fost inclusă în Top 100 cele mai importante descoperiri ale Departamentului de Energie al SUA și ca a șaptea realizarea în Top of Scientific Computing. În 2000, la Celera Genomics, grupul lui de 14 cercetători, între care şi un alt român, şi-a adus o contribuție esențială la crearea primei construcţii computaționale a secvenței de ADN a omului, „the human genome”, publicată în lucrarea: J.C. Venter et al. The Sequence of the Human Genome, „Science (2001), precum şi a metodelor de analiză „genome-wide”,  publicate în lucrarea: S. Istrail et al. Whole-genome Shotgun Assembly and Comparison of Human Genome Assemblies, „Proc. National Academy of Sciences” (2004). De-a lungul anilor a publicat numeroase studii şi a primit numeroase premii şi distincţii de la organisme prestigioase. Lucrarea sa privitoare la genomul uman este una din cele mai citate (9500) în 1998, activitatea sa legată de simulări pe „proteine ​​misfolding” a fost inclusă de către American Scientific în „Best of 1998”, lista celor mai importante lucrări de cercetare. Istrail este co-editor-in-sef la „Journal of  Computational Biology”, co-fondator a Conferinţei Internaţionale Anuale pe probleme de cercetare la „Computational Biology” (RECOMB), şi co-editor-in-șef al seriei „MIT Press Computational Molecular Biology”.

 

Prof. Emanuel Bălan

 

Sursa: Emanuel Bălan, Personalități de pe meridianul Ozana. Mic dicționar, Iași, Editura Pim, 2021.

Continua sa citesti

Actualitate

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (II)

Publicat

pe

De

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (II)

 

                                                                                          Știați că, la Blebea a funcționat prima fabrică de postav din Moldova?

 

La mijlocul secolului al XIX-lea lua ființă la Târgu-Neamț, cea mai modernă fabrică de postav din Moldova, cea a lui Mihail Kogălniceanu, de la Blebea, la 1853.

Dintr-un izvor bibliografic relativ contemporan, aflăm că în anul 1852 M. Kogălniceanu cere ocârmuirii un privilegiu pe 18 ani, respectiv dreptul de a produce în tot acest timp tot necesarul de postav pentru armată, inclusiv pentru miliţie şi pompieri, obligîndu-se în schimb să acorde reduceri de preţ de pînă la 10%, faţă de contractele anterioare ale hătmăniei cu alţi producători şi să asigure producţiei „cel puţin calitatea materialelor cumpărate prin cel din urmă contract”. Sfatul Ţării i-a aprobat lui Kogălniceanu privilegiul cerut, dar cu un amendament de 6 ani mai puţin. Construcţia fabricii a început în 1852, construcție „în formă de castel cvadrat, cu un turn nalt în mijloc, zidirea este toată din cărămidă, din fiecare latură are 30 stânjeni lungime și 9 lațime”, așa cum era descrisă la 1854 de „Gazeta de Moldavia”.

Utilajul, foarte modern la acea epocă, a fost importat din Germania printr-o tranzacţie comercială cu Firma „Goetse et Co.“, din Stadt. La şfârşitul anului 1853, fabrica a putut intra parţial în funcţiune, folosind iniţial forţa motrice riverană a Ozanei, iar mai tîrziu forţa mecanică a aburului de la o maşină cu vapori de 24 C.P.

Fabrica avea patru mari secții: lânărie, filatură, țesătorie şi finisare, ultima vopsitorie (boiangia), apreturi (pivărie), scămăşătorie (deslânătorie), tunsătoria. decalare (teascul), inclusiv secţia de tricotat ciorapi cu câteva maşini „Jacard”. Între 1856-1860 M. Kogălniceanu, în scopul de a extinde şi dezvolta fabrica de postav, achiziţionează prin cumpărare utilaje de la fabricantul E. Buhl, viitorul său director, şi de la fabrica Mănăstirii Neamț, dar și mașini aduse din străinătate.

Chiar dacă se confrunta cu o concureță de produse de fabricăție străină, dar și cu lipsa unor muncitori specializați, această situație nu l-a descurajat, realizând chiar un reviriment în anul 1867, când mostre din producţia fabricii sale au fost prezentate, la Expoziţia Internaţională de la Paris, bucurându-se de numeroase aprecieri. Printre sortimentele de postav fabricate enumerăm: postav gros de lână ordinară, la preţ accesibil localnicilor; postav din lână țigaie pentru uniformele miliţiei; şi imitaţii de postav vienez (cenuşiu şi albastru) şi de postav „Freiberg” foarte mult căutat pe pieţele Moldovei acelui timp. Din producţia fabricii nu lipseau nici alte articole ca: ciorapi tricotaţi, pături cazone, pleduri, cergi şi altele. Anual, fabrica prelucra între 50-60 mii oca de lână, scoţând pe piaţă mai bine de 400 mii de coţi de postav.

În 1868, situația fabricii era precară, având o datorie de 3276 de galbeni și de 9237 de lei, sume împrumutate cu dobândă, dar și suma de 224.000 de lei garanție de la Ministerul de Rezbel, pentru procurarea de furnituri către armată, care intenționa să cumpere fabrica. Cert este că problemele financiare l-au determinat pe Kogălniceanu, să concesioneze fabrica în 1874 la două case de comerț din Galați și București, pe o perioadă de doi ani, în contul datoriilor, fabrica fiind estimată atunci la 42.650 de galbeni. În 1876, o concesionează pentru trei ani colonelului Eugen Alcaz, care în 1879 o cumpără pentru ca în 1885 să o demonteze și să o mute la Buhuși, motivul fiind linia ferată construită recent de la Bacău la Piatra Neamț.

Trebuie amintit că, în timpul Războiului de Independență, aproape întreaga armată română era îmbrăcată în uniforme fabricate din postavul fabricii de la Blebea. Mai târziu, Gala Galaction scria despre fabrica lui Kogălniceanu: „Trecem pe lângă fosta fabrică a lui Alcaz. Când am văzut-o întâia oară, mi s-a părut că are înfățișarea unei mănăstiri. Azi., au crescut în preajma ei, sau în locul ei, construcții noiu! Am căutat ades icoana de altădată și n-am mai găsit-o”.

 

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

Anghelescu, N.,  Din începuturile industriei în România,  București, 1934;

„Ceahlăul”, an VI, nr. 1657, 24 iunie 1973;

Galaction, Gala,  Nuvele și povestiri, Editura Dacia, 1985;

„Gazeta de Moldavia”, an XXVI, nr. 22, 18 martie 1854;

Zane,Gheorghe, Mihail Kogălniceanu întemeietorul marii industrii textile din Moldova, 1942.

 

Continua sa citesti

Popular