Connect with us

Actualitate

Personalități ale Ținutului Neamț (XXV). Nicolae Popa, arheolog amator, culegător de folclor, creator al unui muzeu de artă populară și etnografie, creator de versuri pentru teatrul de amatori, un român adevărat.

Publicat

pe

„Mi-am dat seama că numai păstrând tradiția putem dovedi că am existat ca popor!”

Nicolae Popa s-a născut la data de 13 august 1919, în satul Târpești din comuna Petricani, într-o familie plină de har. Între anii 1934-1938 urmează „Școala de cântăreți bisericești” din orașul Piatra Neamț, unde director era preotul Constantin Matasă (arheolog amator – fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamț), cel care probabil îl va inspira mai târziu. De mic copil, a învățat să confecționeze măști de Anul Nou, iar cu timpul, a început să sculpteze în lemn și gresie iar în 1937face primele sondaje arheologice in satul natal. Se înscrie voluntar în armată și în urma unei răni, în august 1944 este lăsat la vatră. A fost urmărit de către Securitate, a fost și întemnițat între 1952-1957, din cauză că a fost membru al P.N.Ț. și că a susținut rezistența anticomunistă.[1]

Între anii 1961-1965 se realizează primele săpături arheologice de amploare în satul Târpești, perioadă în care are loc și debutul lui Neculai Popa ca sculptor naiv. Din anul 1972, grupurile de turiști străini încep să viziteze casa creatorului din Târpești, admirând lucrările sale și obiectele tradiționale adunate în cadrul colecțiilor muzeului, organizat de el în localitate. Primul muzeu a funcționat din 1964 până în 1976, în vechea clădire de serviciu a învățătorului satului, pe care Nicolae Popa a reparat-o și reamenajat-o pentru a putea adăposti colecția sa de obiecte. În anul 1976 este inaugurată o nouă clădire a colecțiilor muzeului.

Începând cu această perioada va participa la numeroase expoziții personale, de grup, zonale și naționale, concursuri de artă naivă și festivaluri de folclor, din țară și străinătate.

Despre această preocupare a sa declara: „Din tinerețe mi-au plăcut datinile și obiceiurile strămoșești. De aceea am făcut muzeul. Mi-am dat seama că numai păstrând tradiția putem dovedi că am existat ca popor. Și Iorga spunea că o națiune care nu-și păstrează istoria poate să dispară! Regret că tinerilor le e rușine cu portul nostru tradițional. Port național mai frumos ca în România nu există nicăieri. Și Apostolul Pavel îi povățuia pe credincioși să păstreze ce este bun. Ai noștri însă, în loc să țină ce-am avut noi, tezaur și bogății, se leapădă de ele. Tinerii au început să îmbrățișeze ce vine din străinătate. În schimb, străinii apreciază mai mult decât noi ce avem noi aici“.[2]

Din anul 1972 încep să vină primele grupuri de turiști străini care vor să viziteze casa creatorului din Târpești, lucrările sale și obiectele tradiționale adunate în cadrul colecțiilor muzeului, organizat de el în localitate. (acest lucru se datorează și unor documentare difuzate în afara țării, documentare ce vizau activitatea meșterului). În anul 1976 este inaugurată o noua clădire a colecțiilor muzeului.

Meșterul Nicolae Popa este, la ora actuală, mai cunoscut în afara granițelor României, decât în țară. Lucrări ale sale au fost expuse în mari orașe ale lumii, Meșterul Nicolae Popa a murit la 20 octombrie 2010, la venerabila vârstă de 91 de ani.

De-a lungul vieții sale a primit mai multe premii, dintre care amintim: premiul special al U.A.P., în 1967, Meritul Cultural clasa I, în 1968 și Premiul I la expoziția republicană de artă popular, precum și o mențiune de onoare la Trienala Internațională de Artă Naivă de la Bratislava, ambele în 1969. În 1974 a câștigat Medalia de aur la expoziția republicană, iar în 1982 a primit Crucea de Onoare a Societății Franco-Britanice.[3]

Lucrările publicate în timpul vieții sunt culegeri de obiceiuri și tradiții populare, Cartea vieții mele – roman autobiografic – în versuri (1996); Lumea satului – datini și obiceiuri pierdute; Târpeștii de altădată (1998); Din lumea văzută și nevăzută – cugetări, întâmplări și snoave – în proză (2002) și De la lume adunate – altfel de întâmplări, povestiri, glume și strigături – în versuri (2006).[4]

Prof. Emanuel Bălan

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Popa_(me%C8%99ter_popular); https://ziarulceahlaul.ro/cinci-ani-de-la-moartea-mesterului-nicolae-popa-din-tarpesti-mi-am-dat-seama-ca-numai-pastrand-traditia-putem-dovedi-ca-am-existat-ca-popor-nicolae-popa/.

[2] Ibidem.

[3] https://ziarulceahlaul.ro/cinci-ani-de-la-moartea-mesterului-nicolae-popa-din-tarpesti-mi-am-dat-seama-ca-numai-pastrand-traditia-putem-dovedi-ca-am-existat-ca-popor-nicolae-popa/.

[4] http://www.ziare.com/piatra-neamt/biserica/mesterul-nicolae-popa-s-a-stins-din-viata-1724455.

Actualitate

După două ediții pline de zâmbete, povești și bucurii împărtășite,„Oborul Copiilor” revine cu forțe proaspete!

Publicat

pe

De

Un loc în mijlocul naturii, unde copiii nu doar se joacă… ci cresc, creează și învață să fie ei înșiși.

Curioși. Creativi. Liberi.

Mici artiști și meșteri aiviitorului.

Anul trecut am trăit povești magice alături de păpușari, artiști, frați din Bucovina, din Ținutul Dornelor, din Hangu și Pipirig… și mulți oameni frumoși care au adus viață în comunitate.
Anul acesta ne întoarcem la simplitate. La esență. La lucrurile care contează cu adevărat.
Locuri de creație.
Meșteri și artiști populari din Ținutul Zimbrului.
Atelier de gătit cu un bucătar păstrător de rădăcină.
Vânătoarea de comori, organizată de tinerii OptimEasti din Târgu Neamț, revine și rămâne alături de noi pentru a crea acele experiențe care ne duc înapoi în timp, în lumea jocului și a descoperirii.
Copiii învață să creeze, să vândă, să ajute cauze nobile, să se bucure… și să ducă mai departe rădăcinile creației și ale bucuriei.

Continua sa citesti

Actualitate

13 ani de la trecerea în veșnicie a Părintelui Iustin Pârvu. Peste 3.000 de pelerini la Mănăstirea Petru Vodă, Neamț.

Publicat

pe

De

Pe 16 iunie 2013, Părintele Iustin Pârvu a plecat la Domnul. Astăzi, la 13 ani de la acest moment, mănăstirea din județul Neamț a adunat peste trei mii de credincioși veniți din toată țara să se roage la mormântul duhovnicului pe care mulți îl venerate deja ca pe un sfânt, chiar înainte de canonizarea oficială.

Cei prezenți la parastas, mărturisesc că nu a văzut niciodată atâta lume la o asemenea slujbă.

Cine a fost Părintele Iustin Pârvu? Un om care a trăit aproape tot ce poate fi trăit într-o singură existență.

S-a născut în 1918, în Poiana Largului. La 17 ani era frate la Mănăstirea Durău. La 22 de ani — preot. Între 1942 și 1944 a fost preot militar pe frontul de est, până la Odesa și Don. La 30 de ani, a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de detenție — Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, închisoarea Pitești. A refuzat să-și lepede credința. A primit alți patru ani. A ieșit din închisoare în 1964 cu trupul zdrobit, dar cu credința neatinsă.

În 1991, la 73 de ani, a pus temelia Mănăstirii Petru Vodă — pe care a închinat-o martirilor români ai închisorilor comuniste. A mai construit un schit de maici, un azil de bătrâni și un centru de plasament pentru copii.

Chilia lui era, după cum se spunea, „îngropată în popor”. Oamenii veneau de pretutindeni. Vin și astăzi.

https://www.facebook.com/reel/1632339834487276

„Cu cât noi vom trăi modelul mucenicilor și martirilor, cu atât și viața noastră se va ușura și vom fi într-o conviețuire cu cei de pe pământ și cu cei din ceruri.”

Veșnică să-i fie pomenirea.

Continua sa citesti

Actualitate

O seară de suflet la Baza Hipică: Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene

Publicat

pe

De

Piatra Neamț – Joi, 27 iunie 2026, de la ora 18:00, Baza Hipică din Piatra Neamț va deveni, pentru câteva ore, locul de întâlnire dintre trecut și prezent, dintre cuvântul scris și sufletul comunității. Gelu Cracană, autor independent și pasionat de istoria locurilor, lansează două volume menite să salveze de la uitare povești, oameni și momente de aur ale Neamțului.

Evenimentul, intitulat sugestiv „Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene”, promite să fie mai mult decât o simplă lansare de carte. Este o invitație deschisă tuturor celor care simt că „rădăcinile nu se uită” și că fotbalul de altădată, tribunele pline și eroii fără reclame merită un loc în memoria colectivă.

Două volume, două suflete diferite, aceeași iubire de Neamț

Primul volum, „Oamenii Stâncii”, este o reverență în fața satului Ștefan cel Mare – o așezare care poartă numele marelui domnitor, dar care își datorează farmecul, de fapt, oamenilor săi. Cartea adună povești, tradiții și portrete de suflet ale comunității care a rezistat vremurilor, la fel ca stânca pe care și-a clădit existența.

Cel de-al doilea volum, „ACSM Ceahlăul (Volumul 3)”, completează o trilogie de suflet dedicată fotbalului nemțean. Nu este o cronică rece de statistici, ci o „pagină de istorie sportivă scrisă din nostalgie”, după cum însuși autorul mărturisește. Cartea vorbește despre gloria unui fotbal curat, despre momentele care au făcut generații întregi să spere, dar și despre greutățile prezentului, pe care autorul le privește cu luciditate.

„Cărțile sunt bucăți de suflet salvate de la uitare”

Gelu Cracană a realizat această dublă lansare cu resurse proprii, din pasiune și din responsabilitate față de moștenirea culturală locală. În invitația sa, autorul transmite:

„Cărțile nu sunt doar foi tipărite, ci bucăți de suflet salvate de la uitare. Prezența dumneavoastră ar fi cel mai frumos premiu pentru un autor independent.”

Unde ne întâlnim?

Gazda serii este Baza Hipică Piatra Neamț, iar organizatorii mulțumesc special domnului Costache Lupu pentru găzduirea generoasă. Intrarea este liberă, iar evenimentul se dorește a fi o reuniune a celor care încă mai cred că amintirile merită trăite din nou, împreună.

Joi, 27 iunie 2026, ora 18:00 – locul unde hârtia prinde viață, iar fotbalul nemțean își reia, măcar pentru o seară, zborul.

Vă așteaptă cu drag, cărți, povești și un suflet nemțean: Gelu CRACANĂ.

Continua sa citesti

Popular