Layton, Irving, născut la 12 martie 1912 cu numele de Israel Pincu Lazarovici, numele de fată al mamei sale fiind Flamplatz.Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal. Pe câna avea 13 ani, tatăl său moare. În ciuda protestelor familiei, renunță la muncă și se înscrie la Liceul „Baron Byng”, hotărâre care îi va schimba radical viața, descoperind cu această ocazie frumusețea limbii engleze literare. Citește mult, de la Tennyson și Walter Scott la Byron, George Eliot, Swift, Shakespeare și Darwin, începe să fie atras de filosofie (în special Marx si Nietzsche) și se declara socialist, pentru ca mai târziu să devina un adept al Partidului Democratic din Canada.

Opțiunile sale politice, considerate radicale, atrag exmatricularea tânărului rebel, care este nevoit să își continue studiile la MacDonald College, luându-și în 1939 licența în științe agricole. Încă din timpul colegiului era cunoscut în cercurile literare pentru atitudinea sa împotriva burghezilor și critica față de politică. Devine prieten cu poeții John Sutherland, Raymond Souster și Louis Dudek.[1]

Deja începuse să scrie tot mai multe poezie, sub numele Irving Layton și colaborează la ziarul studentesc Failte Ye Times, cu articole ce șochează și plac, marcate de ideile radicale de stânga. Un bun orator, scrie în timpul liber și se întreține din slujbe anonime și mizere, fără a-și dori cu adevărat să fie scriitor. Câștigă cu una dintre povestirile sale Premiul McGill Daily și se mute la New York, unde va rămâne pentru un an. Se căsătorește în 1938 cu Faye Lynch, iar tânărul cuplu se mută la Halifax.[2]

Scârbit de viața pe care o ducea, și furios din cauza ororilor săvârșite de Hitler, s-a înrolat în 1942 în armata canadiană. În 1943 a fost lăsat la vatră. Divorțează de prima soție și se căsătorește cu pictorița Betty Sutherland, cu care are primii doi copii: Maxwell Rubin (1946) și Naomi Parker (1950). La Montreal, editează săptămânalul Northern Review, iar în 1945 îi apare și prima carte, Neere and Now, la First Statement Press, editura cumnatului său, John Sutherland. Devenind unul dintre liderii tinerei generatii de scriitori, Irving Layton militeaza pentru dimensiunea sociala a poeziei, frecventeaza cercurile artistice in voga si din 1946 se dedica profesoratului. Incepe ca profesor de engleza, istorie si stiinte politice la liceul evreiesc Herzliah, unde il are ca elev pe Leonard Cohen. Tot în acel an, termină un masterat în economie și științe politice la McGill College. Layton a continuat să predea cea mai mare parte a vieții sale ca profesor de poezie modernă engleză și americană la Sir George Williams University și ca profesor titular la Universitatea York din Toronto.

Începând din anii ’50 este un scriitor tot mai cunoscut, mai ales după apariția cărții The Black Huntsmen în 1951. Călătorește foarte mult, ajungând în Italia, Israel și Grecia, este un bun prieten al lui Cohen  (căruia îi va semne o parte din versurile cântecelor sale), și în 1969 publică volumul The Whole Bloody Bird, inspirat de aceste călătorii.

Se căsătorește pentru a treia oară, cu Aviva Cantor, o mare iubire pentru un timp, pentru ca în anii ’70 să se despartă și de aceasta. Viața sa sentimentală agitată își găsește o formă de exprimare în poemele sale, iar Irving se va recăsători pentru a patra oara cu Harriet Bernstein, una dintre fostele sale studente.

În 1981 este nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, dar câștigătorul din acel an este Gabriel Garcia Marquez, eșec ce îl marchează pe poet.

Ultima sa soție va fi Anna Pottier, artist plastic și poetă, pe care o cunoaște în urma unui schimb de scrisori. Admiratoare necondiționată a poetului, aceasta îi ceruse sfaturi pentru propriile sale poezii. Cei doi se vor despărți însă la jumătatea anilor ’90.

Poetul a murit pe 4 ianurie 2006, fiind unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati autori din Canada si SUA, lucrarile sale fiind traduse in Europa si Asia.

Dintre volumele publicate amintim: The Improved binoculars (1956); The Improved binoculars, selected poems… [2nd edition.] (1957); A Red carpet for the sun (1960); The Swinging flesh (1961); Periods of the moon (1967); The Shattered plinths (1968); The Selected poems of Irving Layton (1977); A Wild peculiar joy (1982); Fortunate exile (1987);Selected poems 1945-1989 (1989) sau Irving Layton and Robert Creeley the complete correspondence 1953-1978 (1990).[3]

A fost primul poet non-italian care a primit Premiul Petrarca pentru pozeie. Este considerat mentorul literar al lui Leonard Cohen, care a spus odată despre Layton: „L-am învățat cum să se îmbrace, el m-a învățat cum să trăiesc pentru totdeauna”.[4]

Prof. Bălan Emanuel

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Irving_Layton  (accesat la 26 iulie 2019).

[2] http://www.library.utoronto.ca/capoetry/layton/index/htm (accesat la 26 iulie 2019).

[3] https://data.bnf.fr/en/12029779/irving_layton/ (accesat la 26 iulie 2019).

[4] https://www.nytimes.com/2006/01/13/books/irving-layton-93-canadian-poet-with-a-worldwide-following-dies.html?mtrref=ro.wikipedia.org&gwh=0B2CE17BC9468E67AAEF452E68E144A0&gwt=pay (accesat la 26 iulie 2019).