Personalități
Personalități ale Ținutului Neamț (III)
Mihai David-Ghindăoanu, cărturarul ce a organizat casa memorială „Vasile Contaˮ
S-a născut la Ghindăoani la 14 martie 1907. Cursurile primare în satul natal, Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamţ, promoţia 1927. La terminarea școlii, este trimis la cerere în Basarbia, în satul Negroaia, Cetatea Albă, ca director al școlii. După un periplu pe la școli din Basarabia, Sibiu, Sighișoara și Bacau, în 1930 vine în satul natal. În periaoda 1932-1938 este de multe ori arestat și chiar suspendat din învățământ în 1934, pentru apartenența sa la mișcarea legionară.
Învăţător în Bălţăteşti şi Ghindăoani, om deosebit de cultivat, prin scrisul său s-a impus în viaţa spirituală a judeţului Neamţ. Colaborează la revistele: „Reformatorulˮ, „Avântulˮ, „Revista Corpului Didacticˮ, „Petrodavaˮ, „Ceahlăulˮ, „Graiul dăscălimiiˮ din Sighișoara și la alte reviste din Iași și București. După 1948, a fost învinuit de politică legionară, arestat şi condamnat, interzicându-i-se să profeseze aproape două decenii. Despre acest episod într-un interviu acordat în 1998, lui Leonard Relea de la ziarul „Timpulˮ, mărturisea: „Da. Am avut gradul de adjunct al comandantului regional. Câțiva ani am fost șeful legionarilor pe județul Neamț. În 1933, am candidat pe liste alături de Nechifor Crainic. Când a fost asasinat Căpitanul, eu mă aflam la Predeal, într-un sanatoriu: eram bolnav cu plămânii. Când au venit comuniștii la putere, au insistat să intru măcar în Frontul Plugarilor. Dar i-am refuzat. Am înființat un gimnaziu, dar primarul de atunci ne-a evacuat. Așa că am ținut cursurile în casa părinților mei. În 1948, am fost arestat și trimis la o închisoare din Suceava. M-au anchetat ei un timp, dar apoi mi- au dat drumul. Timp de 19 ani, nu am fost primit în nici un loc de muncă”.
Contribuţie meritorie la organizarea casei muzeistice Vasile Conta, din satul natal al filosofului (1992), dar din păcate muzeul nu a fost deschis niciodată. Prezent la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice, la Chişinău, Orhei, Bălţi. A donat biblioteca personală oraşului Orhei. Se stinge din viață la 18 martie 1999 în Ghindăoani, Neamţ.
Opera sa literară cuprinde scrierile: comedia Fluierul fermecat, 1938, Din problemele şcolii primare,1942, Memoriul meu de Th. I. Ştefan (șăranul autodidact născut la Ghindăoani în 1852), 1974; Viaţa mea 1984; Ultima vacanţă şi Aventurile lui Singurel 1995 şi Mândră Basarabie, dulce Bucovină, 1997. „Viaţa filosofului Vasile Conta” 2010. Publică în revista „Însemnări ieșeneˮ, schița Compania sanitară, cu pseudonimil Mihai Ghindă.
În cartea Crîncenul veac XX si ororile sale, apărută postum la Editura “Timpul”, în 2005, cu o prefată de Adrian Alui Gheorghe, o carte de amintiri zguduitoare, Mihai David-Ghindăoani povesteşte cu câte sacrificii a cumpărat el cartea de poezii a lui Mihai Eminescu şi împrejurările (hazlii pentru cititor, dureroase pentru el) legate de acest eveniment mult aşteptat din viaţa sa. “Istoria literaturii române o făceam în clasa a cincea, dar eu o citisem demult din cartea respectivă a fratelui meu Neculai. De aceea doream foarte mult să am poeziile lui Eminescu. Costau însă mulţi bani şi, pe atunci, ca întotdeauna, mă întâlnisem foarte rar cu aceşti zei atotputernici. Îmi făcusem obiceiul ca în fiecare vacanţă de vară să-mi petrec o săptămână-două la fratele meu de la Buhuşi. Avea locuinţă în oraş dar vara se muta cu toată familia “la vie”. (…) Când mi-am adus aminte că şi părinţii meu aveau nevoie de ajutorul meu, i-am spus bădiei că a doua zi îmi iau traista în băţ şi plec. Bădia, drept răsplată pentru munca depusă, mi-a dat o hârtie de o sută de lei, care, după socotelile sale, trebuia să ajungă pentru plata biletului de tren până la Piatra Neamţ şi pentru a celui de autobuz până la Ghindăoani şi chiar să-mi mai rămână şi mie câţiva lei. (…) În drum spre gară mi-a venit o idee năstruşnică. Să nu mă ating de aceşti bani, ci să mă urc în tren fără bilet. Numai aşa îmi puteam împlini visul de a putea să cumpăr poeziile lui Eminescu. (…) Cu acest gând m-am urcat în tren. Dar nu întotdeauna sunt Paştile. Abia ieşisem din Buhuşi şi a apărut conductorul şi un controlor. Am îngheţat. Am ieşit pe furiş prin celălalt capăt al vagonului şi m-am încuiat în WC. Credeam că astfel am scăpat, dar n-au trecut nici două minute şi aud bătăi în uşă. “Pardon!”, am strigat eu indignat, dar degeaba. Bătăile s-au repetat şi mai puternic. Am fost nevoit să deschid. A urmat un dialog scurt: – Biletul. – N-am. – Urmează-ne! I-am urmat. Şi astfel am defilat prin restul vagoanelor împreună cu cei doi cerberi ai CFR-ului şi vreo trei ţigani, găsiţi fără bilet ca şi mine. Când am ajuns la Podoleni, am fost daţi jos şi controlorul a strigat la ceferistul de pe peron: “Ia-i pe ăştia şi du-i la birou să le întocmească actele!”. M-am îndreptat spre birou împreună cu cei trei ţigani, dar eu mi-am continuat drumul foarte calm şi am ieşit din gară. Ceferistul căruia i se strigase nu şi-a închipuit că şi ei fac parte din “ăştia” şi astfel am scăpat de primejdie. Când m-am văzut la şosea, am întins-o voiniceşte la drum, folosind acelaşi mijloc de locomoţie cu care sfinţii apostoli au cutreierat pământul. Astfel am parcurs cei 25 de kilometru care mă despărţeau de Piatra Neamţ. Cănd mă simţeam obos it, mă încurajam cu o odă adusă mersului pe jos, pe care o ştiam încă din şcoala primară: Mersul pe jos / E cel mai frumos / Că toate le vezi / Şi le cercetezi”. E drept că picioarele nu erau deloc încântate, dar cine le lua în seamă? În clipele acelea, inima ajunsese la putere în fiinţa mea şi o conducea în cel mai sever regim dictatorial. Puteau deci să se plângă mult şi bine bietele mele picioare. Cu un astfel de regim e de la sine înţeles că n-am făcut nici cel mai mic popas până nu am ajuns la librăria domnului Vasile M. Ionescu. I-am întins suta de lei iar el mi-a pus în mână comoara râvnită…”.
Despre prima ediție a lucrării, Crîncenul veac XX si ororile sale, (2005), poetul Adrian Alui Gheorghe își amintește că înainte de “a pleca” ( a murit la 17 martie 1999, la 92 de ani) „m-a căutat ca să-mi încredinţeze un manuscris autobiografic, “Viaţa mea”, care a văzut lumina tiparului sub titlul “Crîncenul veac XX şi ororile sale”. Iată ce spune la începutul cărţii-testament: “Am mers braţ la braţ cu acest secol, înfruntînd împreună toate evenimentele ce au avut loc. Peste 90 de ani! Frumoasă longevitate, nimic de zis. Din păcate anii, oricît de mulţi ar fi, nu sînt altceva decît un şir de zerouri, care o mie de-ar fi, nu înseamnă nimic, dacă nu au înaintea lor o cifră de valoare (…). Ca dintr-un bilanţ întocmit corect şi cinstit, oricine poate vedea că întreaga mea viaţă n-a fost altceva decît un şir de grele şi dureroase înfrîngeri. Cu toate acestea nu mă plîng, ci mă mîndresc cu ele”. Tocmai de asta îl pomenesc pe Mihai David-Ghindăoani.., pentru impulsul optimist pe care îl imprimă, prin exemplul vieţii sale, celui care e pe cale să cadă, celui care e deja căzut…ˮ
Prof. Emanuel Bălan
Actualitate
Festivalul AGAPE – Ediția I: O întâlnire cu sufletul la poalele Neamțului
Festivalul AGAPE – Ediția I: O întâlnire cu sufletul la poalele Neamțului
În perioada 24-26 iulie 2026, pitorescul locaș dintre Văratec și Agapia (județul Neamț) va prinde viață într-un mod cu totul special. Sub cerul liber al Moldovei, răsare la orizont prima ediție a Festivalului AGAPE – un eveniment care își propune să redea publicului gustul autentic al comuniunii, al liniștii și al frumuseții românești.
Pentru cei care caută mai mult decât un simplu concert sau o ieșire la iarbă verde, AGAPE vine ca o adiere de binecuvântare. Intrarea este liberă, iar organizatorii au pregătit un program care hrănește atât sufletul, cât și mintea.
Cine se află în spatele evenimentului?
De la idee la concretizare sunt pași mulți și muncă pe măsură. Festivalul AGAPE este rodul implicării a patru persoane cu expertize complementare, fiecare având un rol esențial în arhitectura acestui proiect inedit:
- Camelia Capitanu – inițiatoarea Festivalului AGAPE, jurnalist și realizator TV. Este sufletul proiectului, cea care a simțit nevoia unui astfel de spațiu de regăsire și a aprins scânteia acestei prime ediții.
- Simona Adiaconiței – co-fondator al Festivalului AGAPE și specialist în Social Media. Ea este puntea de legătură cu comunitatea, asigurându-se că mesajul festivalului ajunge la cât mai mulți oameni dornici de frumos.
- Viorela Chiper – președinte al Asociației Puzzle OptimEast și organizator de evenimente. Cu o experiență vastă în logistică și managementul proiectelor, Viorela este motorul care transformă viziunea în realitate.
- Larisa Alui-Gheorghe – specialist în resurse umane. Larisa veghează la buna funcționare a echipei și la armonia din culise, asigurându-se că fiecare detaliu uman este gestionat cu profesionalism și căldură.





Această combinație între media, comunitate, logistică și relații umane garantează un eveniment bine ținut, dar profund ancorat în valorile autentice.
Ce își propune Festivalul AGAPE?
Festivalul nu este doar un eveniment, ci o experiență. Scopul său declarat este acela de a oferi participanților un răgaz binemeritat, petrecut aproape de natură și de Dumnezeu. Organizatorii își doresc ca timp de trei zile, vizitatorii să redescopere frumusețea binefăcătoare a meleagurilor nemțene, într-o atmosferă autentic românească.
Este o chemare la tihnă, la despovărare și la reconectare cu valorile care ne definesc ca popor.
Programul ediției – O incursiune duhovnicească și culturală
Programul primei ediții a fost gândit cu multă emoție și bucurie, fiind un mix între spiritualitate profundă și frumusețe artistică. Două sunt momentele de rezistență ale festivalului:
- Conferința „Provocări Contemporane” – susținută de Pr. Pimen Vlad din Sfântul Munte Athos. Prezența părintelui athonit este, fără îndoială, inima spirituală a festivalului. Cuvintele sale pline de duh și înțelepciune sunt menite să aline sufletele și să apropie participanții de Dumnezeu, așezându-se în tihnă în inimile celor prezenți.
- Recitalul de pricesne al artistei Paula Hriscu. Îndrăgita interpretată va încânta publicul cu un repertoriu ales, plin de sensibilitate și trăire, aducând pe scenă emoția pură a cântecului religios românesc.
Pe lângă aceste momente speciale, cele trei zile (24-26 iulie) vor fi presărate cu activități gândite pentru toate vârstele, toate având ca fir roșu bucuria comuniunii într-un cadru mirific.
- 📍 Locație: Văratec, Agapia (județul Neamț) – o zonă încărcată de istorie și spiritualitate, celebră pentru mănăstirile și peisajele sale de poveste.
- 🎟️ Acces: Intrarea este LIBERĂ, pentru ca bucuria acestui eveniment să fie la îndemâna tuturor.
- 📝 Rezervare: Deși accesul este gratuit, pentru o mai bună organizare și pentru a vă asigura un loc în acest cadru de suflet, organizatorii recomandă cu căldură rezervarea prealabilă. Pentru a vă confirma prezența, accesați link-ul pus la dispoziție de echipa festivalului.
Echipa AGAPE ne invită să primim acest proiect cu același entuziasm cu care a fost creat. Așadar, notați în calendare: 24-26 iulie 2026, la Văratec, Neamț – pentru o experiență autentică, în care sufletul cântă, natura îmbrățișează, iar cerul pare mai aproape. Vă așteptăm la AGAPE!
Actualitate
13 ani de la trecerea în veșnicie a Părintelui Iustin Pârvu. Peste 3.000 de pelerini la Mănăstirea Petru Vodă, Neamț.
Pe 16 iunie 2013, Părintele Iustin Pârvu a plecat la Domnul. Astăzi, la 13 ani de la acest moment, mănăstirea din județul Neamț a adunat peste trei mii de credincioși veniți din toată țara să se roage la mormântul duhovnicului pe care mulți îl venerate deja ca pe un sfânt, chiar înainte de canonizarea oficială.
Cei prezenți la parastas, mărturisesc că nu a văzut niciodată atâta lume la o asemenea slujbă.
Cine a fost Părintele Iustin Pârvu? Un om care a trăit aproape tot ce poate fi trăit într-o singură existență.
S-a născut în 1918, în Poiana Largului. La 17 ani era frate la Mănăstirea Durău. La 22 de ani — preot. Între 1942 și 1944 a fost preot militar pe frontul de est, până la Odesa și Don. La 30 de ani, a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de detenție — Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, închisoarea Pitești. A refuzat să-și lepede credința. A primit alți patru ani. A ieșit din închisoare în 1964 cu trupul zdrobit, dar cu credința neatinsă.
În 1991, la 73 de ani, a pus temelia Mănăstirii Petru Vodă — pe care a închinat-o martirilor români ai închisorilor comuniste. A mai construit un schit de maici, un azil de bătrâni și un centru de plasament pentru copii.
Chilia lui era, după cum se spunea, „îngropată în popor”. Oamenii veneau de pretutindeni. Vin și astăzi.
„Cu cât noi vom trăi modelul mucenicilor și martirilor, cu atât și viața noastră se va ușura și vom fi într-o conviețuire cu cei de pe pământ și cu cei din ceruri.”
Veșnică să-i fie pomenirea.
Actualitate
Talent încurajat de la o vârstă fragedă: inițiativa Danielei Rotariu
Un gest care inspiră: Daniela Rotariu susține copiii talentați prin artă și implicare
Daniela Rotariu continuă să fie un sprijin real pentru copiii talentați, în special pentru cei pasionați de desen. Prin implicarea sa, îi încurajează să își dezvolte talentul artistic, ghidându-i spre activități creative precum realizarea de desene pentru cărți dedicate copiilor sau chiar pictarea de icoane.
Un exemplu emoționant este colaborarea cu Nicole Manea, o fetiță din clasa a V-a, care a ilustrat cea de-a patra carte pentru copii a Danielei Rotariu, destinată copiilor din comuna Răucești. Prin acest gest, Daniela și-a dorit nu doar să promoveze talentul unui copil, ci și să ofere un impuls și o motivație tuturor celor mici, arătându-le că pot reuși atunci când sunt susținuți.
Pentru Daniela, desenul nu este doar o formă de exprimare, ci și o modalitate prin care copiii își pot descoperi sensibilitatea, răbdarea și încrederea în propriile forțe. Ea crede că, prin muncă și încurajare constantă, fiecare copil talentat poate evolua și își poate transforma pasiunea într-o direcție de viitor.





Pe lângă susținerea copiilor talentați, Daniela Rotariu se implică activ și în sprijinirea centrelor pentru copiii cu probleme, dorind să aducă lumină, speranță și bucurie în viețile celor care au cea mai mare nevoie de atenție și grijă.
Prin aceste inițiative, Daniela nu doar că susține talentul, ci contribuie la formarea unor caractere puternice, oferind copiilor șansa de a crește frumos, atât artistic, cât și uman.
-
Actualitateacum 6 ani„Dumnezeu să îl aibă în paza sa veșnică, de-a dreapta Sa pentru totdeauna”
-
Actualitateacum 7 luniFOTO/VIDEO El este Dănuț, tânărul care și-a pierdut viața într-un teribil accident rutier în Târgu-Neamț. Avea doar 23 de ani.
-
Actualitateacum 2 aniFOTO VIDEO Un nou accident cu români, în Ungaria. Șoferul a murit pe loc
-
Actualitateacum 6 ani( FOTO ) TRAGEDIE- Doi copii au rămas fără mamă
-
Stiri localeacum 5 aniKAUFLAND ADUCE DUPĂ EL ALTE 5 MAGAZINE ÎN TÂRGU NEAMȚ
-
Actualitateacum 4 aniVideo cu momentul impactului. Accident violent langa Târgu Neamț (Timișești)
-
Actualitateacum 3 aniFOTO Tânărul care și-a pierdut viața în accidentul produs vineri seară la Petru-Vodă este Marius Cadere
-
Actualitateacum 4 aniSfârșit tragic pentru tânăra mamică din Dumbrava! A murit la doar 23 de ani!



