Connect with us

Actualitate

Istoria zilei de 1 Mai muncitoresc

Publicat

pe

gg

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.[1]

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susținerea, prin manifestații și greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social–democrații afiliați la așa–numita Internațională a ll–a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pace universală”. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea mișcărilor muncitorești în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să ducă tradiția unei mișcării muncitorești internaționale, apărută sub egida celei de-a doua Internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.

In România această sărbătoare a fost celebrată abia în 1939. Atunci, Regele Carol al II-lea a decis să scoată pe străzi mulţimea, ca să-l aclame public. După 1944, guvernanţii comunişti au organizat şi ei cu mare fast ziua de 1 Mai, scoţînd muncitorii din fabrici „la defilare”. Însă din 1989 încoace, cetăţenii României n-au mai aniversat public „ziua lor”, preferînd „liberul la iarbă verde” cu manele şi mici. În România, un minister al Muncii a fost creat abia în anul 1920, necesitatea acestuia fiind cauzată de „infuzia” de muncitori aduşi de unirea cu Transilvania. Deşi trăiau în condiţii precare, muncitorii români nu au întemeiat sindicate puternice, singurele „zvîcniri” greviste înregistrîndu-se în 1933, în rîndul ceferiştilor de la Atelierele „Griviţa” din Bucureşti şi petroliştilor din Valea Prahovei.După război, comuniştii au „furat” caracterul pro-regal al manifestaţiei de 1 Mai 1939, falsificînd istoria şi susţinînd că ei au organizat în ilegalitate acel eveniment. Documentele vremii atestă doar faptul că şi comuniştii erau răsfiraţi printre manifestanţi, încercînd să-i incite, fără mare succes, pe muncitori să rostească lozinci împotriva războiului. Însă nici vorbă de vreo contribuţie organizatorică a PCdR, partid ilegal în acea vreme! În anii „Epocii de Aur”, istoricii oficiali ai partidului au susţinut cu dovezi false că respectiva manifestaţie ar fi fost organizată de înşişi Nicolae şi Elena Ceauşescu, expresie a eroismului de care dădeau dovadă încă de tineri „utecişti”. Pentru a da credibilitate minciunii, istoricii de la Institutul de Studii Social-Politice au falsificat o poză ce înfăţişa o manifestaţie din perioada interbelică, introducînd capetele „cuplului prezindeţial” în rîndurile mulţimii. Ei au spus că respectiva fotografie fusese „instantaneu” luată la 1 Mai 1939.
Astăzi, 1 Mai, estre prilej de sărbări câmpenești, iar 2 mai, ziua tineretului, a căzut în uitare.

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

  • Eric Chase – „The brief origins of May Day”
  • Romulus Cristea- 1 mai, ca un magnet pentru naziști, comuniști și extremiști, articol apărut în ziarul „România liberă” din 1 mai 2004
  • Romulus Cristea- Ziua tradițională a muncii, preluată de clasa politică, articol apărut în „România liberă” din 23 aprilie 2004

 

Continua sa citesti
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

VIDEO AUR la Targu Neamt, 24 ianuarie 2022

Publicat

pe

De

Continua sa citesti

Actualitate

FOTO 163 de ani de la Unirea Principarelor Române la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț

Publicat

pe

De

Serbarea a 163 de ani de la Unirea Principarelor Române a constituit un moment de sărbătoare și de mare bucurie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. Cu acest prilej, elevii și profesorii au participat la un program cultural-artistic cu scopul redescoperi importanta covârșitoare a evenimetului de la 24 ianuarie 1859.
Având genericul „Hai să dăm mână cu mână”, activitatea a debutat printr-un cuvânt de deschidere adresat de Prof. Mirel Gălușcă care a subliniat importața actului de la 24 ianuarie 1859 și că readucerea în atenție a acestor evenimente reprezintă un gest firesc, Unirea Principatelor fiind dintru început salutată cu mult entuziasm de către elevii de atunci ai școlii.
După cuvântul de deschidere, a urmat punctul culminant al întâlnirii, conferința invitatului special, a domnului Lect. Univ. Dr. Bogdan Adrian Ceobanu, cadru didactic la Facultatea de Istorie din Iași, specialist în Istoria Modernă a Românilor, care a realizat o comunicare deosebit de consitentă și incitantă ce a avut ca subiect: „Diplomații Unirii Principatelor”. Întâlnirea a fost moderată de prof. Gălușcă Mirel care a adresat invitatului și întrebările venite din partea elevilor dornici să cunoască mai multe sau să le fie lămurite chestiuni legate de proeminenta personalitate a „Domnului Unirii”.
Elevii au omagiat actul unirii prin cântece și un recital de poezii. Printre poeziile aduse în atenția publicului a fost și „Imnul lui Cuza” – un poem dedicat marelui domnitor, scris de către viitorul episcop cronicar Narcis Crețulescu, elev la seminarul de la Neamț în timpul Unirii Principatelor. Așezat pe note de fratele Mihail Ardeleanu, Imnul lui Cuza a fost cântat de elevii de atunci în jurul monumetului „Movila Unirii”, ridicat tot de seminariști în cinstea împlinirii dezideratului de veacuri al românilor. Recitalul de poezii a fost urmat de punerea în scenă a scenetei „Moș Ion Roată și Unirea” de către elevi din clasa a XI-a Arte.
O intervenție deosebită a fost și cea a părintelui Radu Mazilu, fost profesor de istorie la seminarul nemțean, care a evidențiat câtea aspecte legate proiectele de unire din secolele XVII-XVIII. Corul seminarului a transpus istoria în cântec, intonând „Hora Unirii”, „Avem o mândră țară” și „Pe-al nostru steag”. Momentul artistic a fost urmat de o prezentare a elevului Mihalache Eugen din clasa a XII-a Pastorală care a reliefat evenimetele derulate la Iași și București ce au condus la înfăptuirea Unirii.
Concluziile evenimentului au fost prezentate de către Părintele Profesor Viorel Romus Laiu, directorul seminarului, care a evidențiat importanța acestor evenimente în viața elevilor și a școlii precum și faptul că Seminarul de la Mănăstirea Neamț își dorește să formeze și buni patrioți.
Evenimentul a fost încheiat într-o notă sesibilă întrucât a fost vernisată o expoziție cu lucrări dedicate Unirii realizate de către elevii școlii, coordonați de către prof. Oana Grădinaru și prof. Dan Țârdea, urmată de tradionala Horă a Unirii în jurul monumentului ridicat de elevii seminariști în anul 1859.
Prof. Bălău Marcela și Mirel Gălușcă
Continua sa citesti

Actualitate

VIDEO Hai să dăm mână cu mână! 163 de ani de la Unirea Principatelor Române!

Publicat

pe

De

Pe 24 ianuarie se împlinesc 163 de ani de la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Două discursuri sintetizează importanța acestui eveniment, două discursuri diferite, două discursuri care sunt și astăzi actuale și care ne îndeamnă la a medita și a ne gândi la ce înseamnă misiunea și crezul unui conducător.
În discursul său din Adunarea Electivă a Moldovei din 5 ianuarie 1859 cu prilejul alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei, Kogălniceanu spunea:
“Măria Ta eşti chemat să o deschizi! Fii, dar, omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de români. Fă, dar, ca Domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi linguşire.”
La București pe 24 ianuarie deputatul Vasile Boerescu, în şedinţa Adunării Elective a Munteniei spunea:
“Domnilor pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie? Ori nu suntem toţi fiii aceleaşi mame? Pentru ce să zicem noi şi voi? De ce să nu zicem noi, românii? Nu avem toţi aceeaşi amoare comună? Care este cauza diviziunii noastre? Care este mărul de discordie dintre noi?”
Avem datoria să apăram și să cinstim cele 3 elemente ale identității noastre-limba, istoria și credința. Trebuie să ne amintim de momentele importante ale istorie naționale mereu și nu doar la moment festive, să fim români și mândri de asta oricând și oriunde pentru ca așa cum spunea și Kogălniceanu, „Neam de neamul meu a fost român… însă chestia nu este cine este român mai mult sau mai puțin, chestia este cine apără o idee mai dreaptă”.

Indiferent în ce colț al țării ne aflăm sau unde departe în lume suntem plecați, să nu uităm niciodată că toți “suntem de-o mamă”.
La mulți ani, România!💙💛❤️
163 de ani de la Unirea Principatelor Române!
Glorie eternă făuritorilor Unirii!
Continua sa citesti

Popular