Știați că, biserica Mănăstirii Horaița este unicat în lume?

În prima jumătate a secolului al XIX lea, între anii 1822-1824, cuviosul părinte Irinarh Roseti ridică prima biserică din lemn a mănăstirii Horaița cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”.

Actuala biserică a mănăstirii a fost construita în timpul starețului Ermoghen Buhuș între anii 1848-1867 și sfințită de către mitropolitul Moldovei – Calinic Miclescu. La construcția bisericii au contribuit și domnitorii Grigorie Alexandru Ghica sș Alexandru Ioan Cuza.

Mănăstirea Horaița are mai multe elemente de unicitate, fiind singura biserică din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei al cărei hram este închinat Botezului Domnului, iar ca arhitectură, reprezintă o împletire de elemente romano-bizantine și influențe rusești. Mai mult, din cele opt turle ale bisericii, trei se află deasupra Sfântului Altar.

Apărută pe finalul curentului baroc din prima jumătate a secolului al XIX-lea, catapeteasma este unică, fiind realizată din trei tipuri de lemn – tei, păr şi tuia, la 1867, fiind unicat în ţară – sau chiar în lume, conform unor surse – , având amvonul deasupra uşilor împărăteşti, spre deosebire de tradiţia Bisericii, care arată că locul acestuia se află în partea de Nord şi nu în Est, ca la Horaiţa.

Un alt element de unicitate îl reprezintă dispunerea registrelor, aflate pe orizontală la majoritatea catapetesmelor din bisericile ortodoxe, la Horaiţa registrul profeţilor Vechiului Testament , aflându-se în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viţă de vie din lemn sculptat, aurit, ce se ridică de la extremitaţile catapetesmei până deasupra amvonului, iar registrul sfinţilor apostoli, se află în lungul unui bandou semicircular ce are în centru icoana Deisis, cea care Îl reprezintă pe Hristos ca împărat, aşezat pe tron, ţinând Evanghelia închisă şi binecuvântând.

Aici a fost trimis în toamna anului 1918, Prințul Carol, acesta ispășind 75 de zile de arest începând cu data de 9/22 septembrie, 1918, prințul având interdicția de a părăsi mănăstirea. Aici a fost vizitat în numeroase rânduri de rege și regină, care i-au arătat necesitatea desfacerii mariajului. Despre acest episod din viața viitorului rege Carol al II-lea aflîn atât din memoriile lui I.G. Duca cât și din „Însemnările zilnice”, jurnalul de memorii ținut de princepele Carol al II-lea.

Un loc care trebuie vizitat.

Prof. Emanuel Bălan

Sursa: Macarie, Gheorghe; Petric, Partenie, (1997), Mănăstirea Horaița-repere în istoroa și viața spirituală, Editura Trinitas, Iași; Nohai, Nicu, Mănăstirea Horaița, în „Avântul”, an XI, nr. 181, 1939.

Sursa imaginii: https://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/23/manastirea-horaita-judetul-neamt/