Actualitate
Personalități ale Ținutului Neamț (XXVI). Mihail Busuioc, sau „Domnul Trandafir„
„Învăţătorul este o lumînare care se stinge luminînd pe alţii”.
Într-o perioadă când dascălul este tot mai hulit şi educaţia neglijată de cei care conduc destinele ţării, iată că din trecut avem repere de oameni care şi-au dedicat viaţa pentru a-i lumina pe alţii, fără a cere nimic în schimb.
Fiu de ţăran din satul Boiştea, s-a născut în 1847. Îşi începe studiul literelor sub îndrumarea tatălui, dascăl la biserica din sat, după care continuă studiile la Şcoala Domnească, apoi la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi în timpul directoratului marelui mentor junimist Titu Maiorescu. După absolvire, în 1867 este numit de către prefectul de Iaşi învăţător în satul Bădeni, lângă Hârlău, cu un salariu lunar de 100 de lei, iar în 1869, în urma concursului dat, Mihai Busuioc ajunge învăţător în Vatra Paşcanilor, devenind „…unul dintre apostolii care au îndurat sărăcia şi batjocura, care au trecut printr-un vifor de nemulţumiri şi vorbe rele şi totuşi a izbutit să-şi îndeplinească cu bine menirea”. [1]
În perioada 1887-1891 învăţătorul Busuioc l-a avut ca elev în clasele primare pe Mihail Sadoveanu, despre care „Ceahlăul prozei româneşti” îşi va aminti spunînd: „Învăţătorul meu din şcoala primară rurală, de la Paşcani, a fost domnu’ Busuioc, unul dintre cei mai pricepuţi şi mai devotaţi pedagogi, pe care i-am cunoscut în viaţa mea.”[2]
În Vatra Paşcanilor, domnu’ Busuioc şi-a adus o contribuţie culturală deosebită, înfiinţînd aici, în 1884, o „Şcoală de adulţi”; în 1887, o casă de economii, iar în 1901, o bibliotecă şcolară. A fost în 1899, vicepreşedinte al consiliului comunal, iar în 1904 este numit epitrop al bisericii din Paşcani. Astfel, Domnu’ Trandafir devine un etalon pentru toţi dascălii care au ştiut prin munca lor să sfinţească locul. În 1901, la pensionare, primeşte medalia „Răsplata muncii”.[3]
Se stinge din viaţă la 4 septembrie 1912, dar amintirea lui va rămîne veşnic vie în rîndul celor pe care i-a format.[4]
Naraţiunea autobiografică „Domnu’ Trandafir”, sub formă epistolară, adresată unui prieten, e publicată la îndemnul lui George Coşbuc în revista „Albina”, în 1905. Va fi reluată în ciclul de nuvele „Scrisori trimise de un prietin pribeag” în 1907, în volumul „La noi la Viişoara”. Rememorăm pentru savoarea textului lui Sadoveanu:
„Nu, Domnu’ nostru nu ne-a învăţat niciodată din pricină că se temea de cei mari. Îi era drag să ne înveţe şi parcă eram copiii lui, asta am simţit-o totdeauna, cît am fost sub privegherea lui. Se supăra rar şi nu spunea decît două vorbe. Asta-i era mînia cea mai mare: „Măi domnule”… Domnu’ nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pămîntul nostru şi în pămîntul nostru l-au şi îngropat. I-am văzut mormîntul. O cruce de stejar, înnegrită de ploi; deasupra, un brad care fîşîie la cea mai uşoară suflare de vînt. Flori sălbatice pe pămîntul negru. Pe cruce o tăbliţă: Aici odihneşte robul lui Dumnezeu, Neculai Trandafir…” şi celelalte cuvinte nu se mai cunosc; le-au şters ninsorile şi ploile. Nici şcoala unde m-a învăţat el nu mai este. Acum băieţii învaţă într-un alt loc, într-o clădire nouă, naltă şi frumoasă. Eu nu m-am dus însă să o văd pe aceea; eu m-am dus să văd locul gol unde a fost o odaie scundă, în care ne era cald vara şi frig iarna.În locul acela odată a trăit un om”.[5]
Prof. Emanuel Bălan
[1] http://www.slineamt.ro/apostolul/lectia-de-istorie/pe-urmele-domnului-trandafir/.
[2] Vasile Vrânceanu, Școala Domnească de la Grigore Ghica-Vodă până în zilele noastre, Piatra Neamț, 2003, p. 188-190.
[3] Vasile Ulea, Portrete de învățători, Mihai Busuioc, Iași, 1974, p. 107-110.
[4] https://bittv.info/propunere-de-muzeu-casa-si-scoala-dl-trandafir/.
[5] http://e-povesti.ro/povesti/domnu_trandafir/.
Actualitate
După două ediții pline de zâmbete, povești și bucurii împărtășite,„Oborul Copiilor” revine cu forțe proaspete!
Un loc în mijlocul naturii, unde copiii nu doar se joacă… ci cresc, creează și învață să fie ei înșiși.
Curioși. Creativi. Liberi.
Mici artiști și meșteri aiviitorului.
Anul trecut am trăit povești magice alături de păpușari, artiști, frați din Bucovina, din Ținutul Dornelor, din Hangu și Pipirig… și mulți oameni frumoși care au adus viață în comunitate.
Anul acesta ne întoarcem la simplitate. La esență. La lucrurile care contează cu adevărat.
Locuri de creație.
Meșteri și artiști populari din Ținutul Zimbrului.
Atelier de gătit cu un bucătar păstrător de rădăcină.
Vânătoarea de comori, organizată de tinerii OptimEasti din Târgu Neamț, revine și rămâne alături de noi pentru a crea acele experiențe care ne duc înapoi în timp, în lumea jocului și a descoperirii.
Copiii învață să creeze, să vândă, să ajute cauze nobile, să se bucure… și să ducă mai departe rădăcinile creației și ale bucuriei.
Actualitate
13 ani de la trecerea în veșnicie a Părintelui Iustin Pârvu. Peste 3.000 de pelerini la Mănăstirea Petru Vodă, Neamț.
Pe 16 iunie 2013, Părintele Iustin Pârvu a plecat la Domnul. Astăzi, la 13 ani de la acest moment, mănăstirea din județul Neamț a adunat peste trei mii de credincioși veniți din toată țara să se roage la mormântul duhovnicului pe care mulți îl venerate deja ca pe un sfânt, chiar înainte de canonizarea oficială.
Cei prezenți la parastas, mărturisesc că nu a văzut niciodată atâta lume la o asemenea slujbă.
Cine a fost Părintele Iustin Pârvu? Un om care a trăit aproape tot ce poate fi trăit într-o singură existență.
S-a născut în 1918, în Poiana Largului. La 17 ani era frate la Mănăstirea Durău. La 22 de ani — preot. Între 1942 și 1944 a fost preot militar pe frontul de est, până la Odesa și Don. La 30 de ani, a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de detenție — Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, închisoarea Pitești. A refuzat să-și lepede credința. A primit alți patru ani. A ieșit din închisoare în 1964 cu trupul zdrobit, dar cu credința neatinsă.
În 1991, la 73 de ani, a pus temelia Mănăstirii Petru Vodă — pe care a închinat-o martirilor români ai închisorilor comuniste. A mai construit un schit de maici, un azil de bătrâni și un centru de plasament pentru copii.
Chilia lui era, după cum se spunea, „îngropată în popor”. Oamenii veneau de pretutindeni. Vin și astăzi.
„Cu cât noi vom trăi modelul mucenicilor și martirilor, cu atât și viața noastră se va ușura și vom fi într-o conviețuire cu cei de pe pământ și cu cei din ceruri.”
Veșnică să-i fie pomenirea.
Actualitate
O seară de suflet la Baza Hipică: Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene
Piatra Neamț – Joi, 27 iunie 2026, de la ora 18:00, Baza Hipică din Piatra Neamț va deveni, pentru câteva ore, locul de întâlnire dintre trecut și prezent, dintre cuvântul scris și sufletul comunității. Gelu Cracană, autor independent și pasionat de istoria locurilor, lansează două volume menite să salveze de la uitare povești, oameni și momente de aur ale Neamțului.
Evenimentul, intitulat sugestiv „Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene”, promite să fie mai mult decât o simplă lansare de carte. Este o invitație deschisă tuturor celor care simt că „rădăcinile nu se uită” și că fotbalul de altădată, tribunele pline și eroii fără reclame merită un loc în memoria colectivă.
Două volume, două suflete diferite, aceeași iubire de Neamț
Primul volum, „Oamenii Stâncii”, este o reverență în fața satului Ștefan cel Mare – o așezare care poartă numele marelui domnitor, dar care își datorează farmecul, de fapt, oamenilor săi. Cartea adună povești, tradiții și portrete de suflet ale comunității care a rezistat vremurilor, la fel ca stânca pe care și-a clădit existența.
Cel de-al doilea volum, „ACSM Ceahlăul (Volumul 3)”, completează o trilogie de suflet dedicată fotbalului nemțean. Nu este o cronică rece de statistici, ci o „pagină de istorie sportivă scrisă din nostalgie”, după cum însuși autorul mărturisește. Cartea vorbește despre gloria unui fotbal curat, despre momentele care au făcut generații întregi să spere, dar și despre greutățile prezentului, pe care autorul le privește cu luciditate.



„Cărțile sunt bucăți de suflet salvate de la uitare”
Gelu Cracană a realizat această dublă lansare cu resurse proprii, din pasiune și din responsabilitate față de moștenirea culturală locală. În invitația sa, autorul transmite:
„Cărțile nu sunt doar foi tipărite, ci bucăți de suflet salvate de la uitare. Prezența dumneavoastră ar fi cel mai frumos premiu pentru un autor independent.”
Unde ne întâlnim?
Gazda serii este Baza Hipică Piatra Neamț, iar organizatorii mulțumesc special domnului Costache Lupu pentru găzduirea generoasă. Intrarea este liberă, iar evenimentul se dorește a fi o reuniune a celor care încă mai cred că amintirile merită trăite din nou, împreună.
Joi, 27 iunie 2026, ora 18:00 – locul unde hârtia prinde viață, iar fotbalul nemțean își reia, măcar pentru o seară, zborul.
Vă așteaptă cu drag, cărți, povești și un suflet nemțean: Gelu CRACANĂ.
-
Actualitateacum 6 ani„Dumnezeu să îl aibă în paza sa veșnică, de-a dreapta Sa pentru totdeauna”
-
Actualitateacum 7 luniFOTO/VIDEO El este Dănuț, tânărul care și-a pierdut viața într-un teribil accident rutier în Târgu-Neamț. Avea doar 23 de ani.
-
Actualitateacum 2 aniFOTO VIDEO Un nou accident cu români, în Ungaria. Șoferul a murit pe loc
-
Actualitateacum 5 ani( FOTO ) TRAGEDIE- Doi copii au rămas fără mamă
-
Stiri localeacum 5 aniKAUFLAND ADUCE DUPĂ EL ALTE 5 MAGAZINE ÎN TÂRGU NEAMȚ
-
Actualitateacum 4 aniVideo cu momentul impactului. Accident violent langa Târgu Neamț (Timișești)
-
Actualitateacum 2 aniFOTO Tânărul care și-a pierdut viața în accidentul produs vineri seară la Petru-Vodă este Marius Cadere
-
Actualitateacum 4 aniSfârșit tragic pentru tânăra mamică din Dumbrava! A murit la doar 23 de ani!



