“Astăzi, 20 octombrie 2019, comuna noastră a îmbrăcat straie de sărbătoare. Primăria comunei Raucești, cu sprijinul Consiliului Județean, în parteneriat cu Asociația Centrul Comunitar de Resurse Răucești și Biblioteca Comunală Răucești, a organizat evenimentul cultural – Lansare de carte – Monografia comunei Răucești, autor, profesor Agafitei Gheorghe.
Mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături ”, a declarat Dumitru BĂLĂJEL, primarul comunei RĂUCEȘTI.

“Satul românesc rămâne locul unde poate fi înțeleasă identitatea noastră, poate fi o carte de vizită prin care lumea ne cunoaște definindu-ne sau, uneori, redefinindu-ne ca români. Satul vorbește despre istoria profundă a țării, vorbește prin eroii săi, se regăsește în casa bunicilor sau a părinților, lângă focul din vatră, ascultând poveștile bătrânilor. Este o binecuvântare o întoarcere în timp care determină starea emoțională de întoarcere acasă, doar citind cărți, refăcând adesea întru credință comunitatea de altădată a satului nostru de baștină.
O restituire a identității satelor din comuna Răucești o realizează, în cel mai altruist mod, un erudit locuitor al satului Săvești, senior profesor de istorie și ani de-a rândul director de școală. Această restituire a istoriei este un act de generozitate față de comunitate, un act de restituire a moștenirilor culturale lăsate tinerilor și viitorului. Deopotrivă, iubitori de tradiții și tineri europenizați care revin la rădăcini, se întâlnesc ACASĂ, în comuniune. Monografia comunei Răucești prezintă un tezaur dăruit comunității bazat pe un set de valori care face parte din tradiția satului românesc, definind o moștenire educațională: culturală, istorică, religioasă, geografică, administrativă, moștenită din illo tempore.

     Conținutul ”Monografiei comunei Răucești” realizează un demers complet asupra tuturor aspectelor care pot crea o imagine a unui ”microunivers”, valabil în majoritatea poveștilor despre satul românesc și chiar al celui universal. Amprenta acestui tip de universalitate se observă din modul în care logica acestei cărți pornește de la istoria geografică a locului, comuna Răucești fiind așezată în unitatea de relief care include în cuprinsul ei Subcarpații Moldovenești și Podișul Moldovei. Detaliile despre relief, hidrografie, floră și faună pregătesc introducerea capitolului de istorie, un capitol dedicat unei istorii milenare, care a permis dezvoltarea unui mare număr de așezări, dintre care unele au dispărut cu timpul. Autorul face referire la izvorul de informații referitoare la vestigiile aflate în satele actualei comune Răucești care sunt datorate ministrului Instrucțiunii, Alexandru Odobescu, de la sfârșitul sec. al XIX-lea. ”După cum se cunoaște, ministrul s-a adresat prin Chestionarul său intelectualilor de la sate pentru a culege datele necesare alcătuirii unei istorii naționale a României. Un răspuns cuprinzător la chestionarul amintit, a fost trimis pentru satele noastre, de învățătorul Gheorghe Bejan din Oglinzi în anul 1873. El menționa că pe teritoriul satului Răucești, punctul Toplița – Izvor (astăzi, corectat: Săvești – Izvoare – Dealul în Sus) se aflau câte ceva rămășițu, de la foștii locuitori. Pentru satul Oglinzi se amintește de stațiunile arheologice de la Cetățuia și Ojicani.” Sunt prezentate cele trei campanii arheologice efectuate în ultimii 25 de ani, de cunoscutul arheolog, dr. Ghiocel Dumitroaia, fost director al Complexului Județean Muzeal Neamț, la care a contribuit și profesorul Traian Anton de la Școala Răucești, ocazie cu care au fost descoperite în Stațiunea Arheologică Răucești – Munteni mai multe locuinţe precucuteniene şi cucuteniene din fazele A, B şi C, inventarul descoperit cuprinde și ceramică fragmentată sau întreagă, unelte de piatră și os, vetre de foc ş.a.
Capitolul dedicat Bisericii și religiei satelor din comuna Răucești este un capitol al restituirii memoriei locului sacru format sub oblăduirea preoților și întru cinstirea creștinismului ortodox românesc. Locurile sacralității comunitare, majoritatea construite prin daniile poporului și straduințele autorităților, rămân axe identitare veritabile prin întoarcerea la rădăcini, acele rădăcini care te cheamă mereu să aprinzi o candelă a neuitării la mormintele sfinte ale moșilor și strămoșilor, mormintele eroilor și lângă icoana sub care ai fost botezat.
Capitolul ”Eroii și veteranii noștri” este un alt capitol închinat memoriei colective, capitol care păstrează parcă din liniștea absolută a înșiruirii literelor din numele așternute pe crucile dedicate eroilor cunoscuți și necunoscuți ai urbei. Ne mai pot povesti despre istorie doar 17 veterani…atât au mai rămas.

Școala și organizarea învățământului în comuna Răucești a ocupat și ocupă un rol important în politica comunității, din păcate scăderea demografică a dus la depopularizarea școlilor și restrîngerea acestora în centrul comunei și în satul Oglinzi. Despre trecut însă, autorul prezintă oameni și fapte realizând o radiografie realistă și completă a vieții școlare, mai ales că a fost parte a breslei dascălilor, breaslă care a ridicat prestigiul satelor din comuna Răucești, prin absolvenții săi.
De același interes beneficiază și capitolele dedicate aspectelor etnofolclorice pornind de la ”vatra satului”, numărul populației, situația economico-socială, starea materială a locuitorilor, graiul, portul traditional purtat în zi de sărbătoare, sărbătorile populare, tradițiile, obiceiurile și datinile. O viață culturală menținută vie de către intelectualii satelor și cu sprijinul unei administrații obștești de bună calitate. Autorul se folosește de acte vechi, surse care spun că satele au fost conduse la începuturi de oameni buni şi bătrâni, aleşi de obşte, care reglementau relațiile dintre săteni şi răspundeau solidar cu ei față de stăpâni și stăpânire și ajunge la o cronică a primarilor, conducători de obște de la 1864 până în prezent. Nu au fost neglijate nici aspectele legate de activitățile economice din satele comunei și nici cei care au dat viață fiecărei fapte: fiii satului.
Indiferent de ritmul de dezvoltare și transformare al satelor comunei Răucești, constatăm că istoria locului se păstrează în memoria comunitară datorită unui autor generos, un intelectual care iși merită cu prisosință locul în memoria generațiilor de elevi pe care i-a educat, inclusiv în memoria mea, datorită anilor de viață pe care i-a dăruit educației, datorită tuturor lucrărilor de restituire a identității colective. Mentalul colectiv, ca și cel individual, se transformă, lucrurile nu pot încremeni ab origine, e firesc să lăsăm lucrurile să curgă, dar este important să știm unde este IZVORUL.
Adresăm cordiale mulțumiri Domnului Profesor Gheorghe AGAFIȚEI pentru strădania neobosită în munca de restituire a identității comunei Răucești, pentru modul în care a atras în proiectul domniei-sale colaboratorii cei mai potriviți și împreună au lăsat CUVÂNTUL să zidească”, a declarat Prof. Elena Preda.