Un loc în mijlocul naturii, unde copiii nu doar se joacă… ci cresc, creează și învață să fie ei înșiși.

Curioși. Creativi. Liberi.

Mici artiști și meșteri aiviitorului.

Anul trecut am trăit povești magice alături de păpușari, artiști, frați din Bucovina, din Ținutul Dornelor, din Hangu și Pipirig… și mulți oameni frumoși care au adus viață în comunitate.
Anul acesta ne întoarcem la simplitate. La esență. La lucrurile care contează cu adevărat.
Locuri de creație.
Meșteri și artiști populari din Ținutul Zimbrului.
Atelier de gătit cu un bucătar păstrător de rădăcină.
Vânătoarea de comori, organizată de tinerii OptimEasti din Târgu Neamț, revine și rămâne alături de noi pentru a crea acele experiențe care ne duc înapoi în timp, în lumea jocului și a descoperirii.
Copiii învață să creeze, să vândă, să ajute cauze nobile, să se bucure… și să ducă mai departe rădăcinile creației și ale bucuriei.

Masivul Ceahlău devine, în perioada 15–17 iunie 2026, arena unei competiții fără compromisuri: Cea de-a patra ediție a Competiției Naționale „Scări pe Toaca” reunește pompieri din cadrul IGSU și din 26 de inspectorate județene pentru situații de urgență.

Evenimentul este considerat unul dintre cele mai dure teste de rezistență, disciplină și determinare din rândul salvatorilor români, iar fundalul îl reprezintă traseele spectaculoase ale muntelui sacru al românilor.

Traseu de 7 km, urmat de 519 trepte

Participanții vor parcurge două probe fizice solicitante:

1. Un traseu montan de aproximativ 7 kilometri, cu o diferență de nivel de circa 1.100 de metri.
2. Urcarea celor 519 de trepte către Vârful Toaca.

Cea de-a doua probă este însă cea care face diferența: ea se desfășoară în echipament complet de intervenție, format din costum NOMEX (ignifug), bocanci, cască, mănuși, aparat de respirat și butelie goală. Porțiunea are o înclinație accentuată, de aproximativ 70 de grade, ceea ce transformă efortul într-unul aproape liminar.

Programul competiției

• 15 iunie – Festivitatea de deschidere
• 16 iunie – Desfășurarea probelor: „Cursa Panaghia” și „Scări pe Toaca”
• 17 iunie – Festivitatea de premiere

Un eveniment dedicat curajului și pregătirii profesionale

„Scări pe Toaca” nu este doar o competiție sportivă, ci și un exercițiu de pregătire profesională în condiții extreme. Muntele, traseul tehnic și echipamentul complet simulează fidel situațiile reale de intervenție în zone greu accesibile.

Organizatorii transmit un gând de apreciere și încurajare tuturor concurenților:

„Le dorim mult succes tuturor participanților și un parcurs în siguranță!”

Pe 16 iunie 2013, Părintele Iustin Pârvu a plecat la Domnul. Astăzi, la 13 ani de la acest moment, mănăstirea din județul Neamț a adunat peste trei mii de credincioși veniți din toată țara să se roage la mormântul duhovnicului pe care mulți îl venerate deja ca pe un sfânt, chiar înainte de canonizarea oficială.

Cei prezenți la parastas, mărturisesc că nu a văzut niciodată atâta lume la o asemenea slujbă.

Cine a fost Părintele Iustin Pârvu? Un om care a trăit aproape tot ce poate fi trăit într-o singură existență.

S-a născut în 1918, în Poiana Largului. La 17 ani era frate la Mănăstirea Durău. La 22 de ani — preot. Între 1942 și 1944 a fost preot militar pe frontul de est, până la Odesa și Don. La 30 de ani, a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de detenție — Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, închisoarea Pitești. A refuzat să-și lepede credința. A primit alți patru ani. A ieșit din închisoare în 1964 cu trupul zdrobit, dar cu credința neatinsă.

În 1991, la 73 de ani, a pus temelia Mănăstirii Petru Vodă — pe care a închinat-o martirilor români ai închisorilor comuniste. A mai construit un schit de maici, un azil de bătrâni și un centru de plasament pentru copii.

Chilia lui era, după cum se spunea, „îngropată în popor”. Oamenii veneau de pretutindeni. Vin și astăzi.

„Cu cât noi vom trăi modelul mucenicilor și martirilor, cu atât și viața noastră se va ușura și vom fi într-o conviețuire cu cei de pe pământ și cu cei din ceruri.”

Veșnică să-i fie pomenirea.