Personalități
Personalități ale Ținutului Neamț (XVI). Gheorghe Tomulescu, profesorul, publicistul și inspectorul școlar
A fost învăţător în comuna Răuceşti, director al Şcolii nr. 5 Mixtă Piatra Neamţ, director al Şcolii de băieţi, nr. 1, Constanţa, institutor al Şcolii de aplicaţii Constanţa, profesor de pedagogie, de istorie, de geografie economică la şcoala comercială, inspector şcolar de circumscripţie la Neamţ, Baia şi Câmpulung. A fost inspector şcolar la Bucureşti şi inspector general în Ministerul Învăţământului. A ieşit la pensie în anul 1956.[2]
A avut contribuţii substanţiale la dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de învăţământ românesc. A publicat „Populaţia Dobrogei” (1930), „Contribuţii didactice şi metodice privitoare la predarea religiiei în şcoala primară. O metodă a predării religiei” (1933), „Despre întocmirea monografiei satului” (1939), „Monografia Cetăţii Hotin” (1939). Gheorghe Tomulescu cerea, prin articolul “La noi şi la alţii”, din 1936, depolitizarea personalului didactic.
Gheorghe Tomulescu a fost şi autorul mai multor manuale şcolare. Dintre acestea amintim Geografia judeţului Bacău, Geografia judeţului Neamţ şi Geografia judeţului Constanţa.[3]
Munca rodnică i-a fost răsplătită prin acordarea a numeroase medalii cum ar fi „Victoria” primită în 1921, medalia „Serviciu Social” primită în 1930 şi Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler care i-a fost conferit în anul 1933. În 1956, după 40 de ani de rodnică activitate s-a pensionat şi s-a retras la Piatra Neamţ unde a încetat din viaţă în octombrie 1988.[4]
Prof. Emanuel Bălan
[1] Constantin Tomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 79; http://zch.ro/gheorghe-tomulescu-119-ani-de-la-nastere/.
[2] http://www.slineamt.ro/apostolul/lectia-de-istorie/profesorul-gheorghe-tomulescu/.
[3] http://zch.ro/gheorghe-tomulescu-119-ani-de-la-nastere/.
[4] Ibidem.