Neculai Bacea este humuleșteanul care a transpus în fapte zicala din popor, „fapte, nu vorbe”, un om care a sfințit locul. Humuleștean prin adopție. Neculai Bancea este și azi un reper demn de urmat pentru noi cei de azi.

S-a născut la 12 octombrie 1880, la Ocea. Mama, Maria, era fiica lui Ion Oceanu, preot paroh al Bisericii din Ocea. Tatăl, Gheorghe Vasile, era originar din Boiștea, dar cu origini năsăudene, era picher al drumului din zonă. Ca unic copil al familiei, a urmat cursurile școlii primare din Grumăzești, apoi pe cele al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași. În 1899, la absolvire, este numit învățător titular la Școala primară mixtă nr. 2 Humulești.[1] S-a în 1909 cu Elisa Butesscu, din Agapia.Împreună cu soția sa a înființat Școala Normală de Fte, în Humulești, care a funcționat doar un an, fiind mutată la Piatra Neamț. A înființat Societatea Culturală „Ion Creangă”, devenită mai târziu Ateneul Cultural „Ion Creangă”, Banca Populară cu același nume și Biblioteca „Ion Creangă”.[2]

 A fost activ politic, liberal ca orientare, fiind ales de multe ori consilier local, prima dfată în 1913, pentru a încheia cariera politcă în 1937.[3] În timpul mandatelor sale a inițiat o serie de acțiuni menite să contribue la dezvoltarea orașului. A inițiat pietruirea străzilor principale ale târgului, amenajarea pieței centrale, etc.[4] S-a implicat în deschiderea Gimnaziului mixt „Regina Maria”, în septembrie 1917, la fel și în deschiderea primei școli de meserii.

În timpul Primului Război Mondial, familia sa a adăpostit una dintre miile de familii refugiate din Muntenia, familia Ștefan Cernătescu. A fost mobilizat în cadrul Companiei a III-a, din Regimentul 15 Războieni, fiind rănit de trei ori pe frontul din Transilvania.[5]  A ajutat cu alimente și alți oameni necăjiți, dar și pe evreul Haimovici, care mai târziu, a fostsingurul care l-a vizatat atunci când Bancea a fost grav bolnav.[6]

A susținut biserica și tradițiile ortodoxe, chiar și în timpul regimului comunist, fiind prezent la toate sărbătorile importante de an, împreună cu Corul Bisericii pe care-l conducea.[7] A studiat tradițiile satului, înfățișarea acestuia, felul de viață și de a fi al humuleșteanului.

Neculai Bancea și-a asumat școala nu ca pe o profesie,ci ca pe o vocație, vocația construirii noului local al școlii. Așadar, în 1919, Neculai Bancea demarează pe cont propriu eforturile de construcție a unui nou local, punân la bătaie averea sa, iar după 1944, drept răsplată comuniștii i-au confiscat averea și casa.  A murit în ianuarie 1964, la 84 deani, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Humulești.

Prof. Emanuel Bălan

[1] Maria Bancea-Ilioaia, Christina Zarifopol-Ilias, Două figuri de seamă ale învățământului românesc, Editura Anima, București, 2011, p. 12-13.

[2] Ibidem, p. 147.

[3] Gavril Luca, Târgu Neamț. Monografie, Editura Constantin Matasă, Piatra Neamț, 2008, p. 127.

[4] Maria Bancea-Ilioaia, Christina Zarifopol-Ilias, op. cit., p. 107.

[5] Gavril Luca,  op. cit., p. 317.

[6] Maria Bancea-Ilioaia, Christina Zarifopol-Ilias, op. cit., p. 112-113.

[7] Ibidem, p. 130.