Născut la 3 noiembrie 1878, al doilea din cinci copii ai Smarandei Butescu (născută Teodorescu) şi al preotului iconom stavrofor Iancu Butescu de la Mânăstirea Agapia, face clasele primare la Şcoala domească din Târgu, la Liceul Naţional din Iaşi, în anii 1889-1894, intră apoi la Şcoala fiilor de militari din vechea capital a Moldovei, unde director de studii era maiorul de stat-major Arthur Văitoianu, viitorul general şi ministru de război, cu profesori de la Iaşi, între care nu lipseau A.D. Xenopol la istorie şi Ion Ralet la mathematică. Susţine examenul de admitere şi se clasifică reuşit al doilea pe lista admişilor, fapt pentru care a fost selecţionat şi trimis la o şcoală militară din Germania.[1]

La data intrării României în Primul Război Mondial, Mihai Buttescu îndeplinea funcția de comandant al batalionului II din Regimentul 2 vânători de gardă ,,Regina Elisabeta.” În această calitate a participat la luptele de apărare de la Tabla Buții-Tătaru Mare și în trecătoarea Predeal. La data de 26 noiembrie 1916 a fost numit de către generalul Alexandru Averescu, ofițer de legătură între Armata a 9-Rusă, cu Cartierul General la Roman și Armata a 2-a Română. Mihai Buttescu a îndeplinit această misiune în garnizoana Roman până la data de 13 mai 1917, perioadă de timp pe care o caracterizează: ,,Cinci luni și jumătate la Cartierul Armatei a 9-a Ruse, în cele mai cangrenoase timpuri ale acestei uriașe armate.”
Generalul Mihai Buttescu consemnează în memorii: ,,…Am sosit noaptea la Roman și am dormit în tren, pe o linie secundară. Dimineața, vagonul cu calul era tras la rampă…Gara era plină de ruși. Vedeam pentru prima dată uniforma lor, toți mâncau și scuipau semințe, dar când trecea câte un șef al de-al lor, încremeneau în poziție…Aveau aspectul unei armate foarte disciplinate. Am lăsat calul, lada și ordonanțele în vagon și m-am dus să mă prezint la Cartierul General al Armatei a 9- ruse, instalat în cel mai mare hotel din centrul orașului.”[2]
În garnizoana Roman au fost cantonate pe parcursul anului 1917 mari unități și unități din compunerea Armatei a 9-Ruse. Un comandament de mare unitate din Armata a 9 – Rusă era cartiruit și în localul Liceului ,,Roman-Vodă”. Unitățile și marile unități din subordinea Armatei a 9-Ruse însumau aproximativ 1.000.000 de soldați. Printre marile unități din compunerea acestei armate se număra și Divizia 12 Cavalerie Rusă, comandată de generalul Gustaf Emil Mannerheim, viitorul președinte al Finlandei. În ,,Memorii ” generalul Mihai Buttescu consemnează faptul că la data de 29 ianuarie 1917, generalul de divizie Gustaf Emil Mannerheim a sosit în garnizoana Roman, fiind chemat la ordin de generalul Letchitzki, comandantul Armatei a 9-Ruse.

După încheierea misiunii din garnizoana Roman, Mihai Buttescu a fost avansat locotenent-colonel și a fost numit comandant al Regimentului 2 vânători ,,Regina Elisabeta.”A participat împreună cu unitatea pe care o comanda la luptele din vara anului 1917 de la Mărăști. De remarcat este faptul că printre numeroasele unități militare cantonate pentru refacere și instrucție în garnizoana Roman la începutul anului 1917, s-a numărat și Regimentului 2 vânători ,,Regina Elisabeta.” Datorită faptelor de vitejie dovedite pe câmpul de luptă, locotenent-colonelul Buttescu Mihail comandantul Regimentului 2 Vânători a fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a conform Înaltului Decret nr.849 din 11 august 1917:,,Pentru vitejia cu care a condus regimentul în 11 iulie 1917, la atacul pozițiilor inamice de pe dealurile Mărășești și Teiuș, punând stăpânire pe întăriturile acestuia.”

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Sf._Ioan_Bogoslov_din_Agapia#/media/File:Mihai_Butescu1.jpg

Mihai Buttescu a publicat numeroase lucrări de tactică și strategie militară: ,,Atacul infanteriei germane în 1902”, ,,Formarea sistematică a recruților infanteriei” ,,Teoria infanteristului” ,,Exerciții pregătitoare de tragere” ,,Pedagogia instructorului”,,Mitralierele infanteriei” etc.

A mai fost decorat cu medaliile Crucea Albă a Ordinului ,,Coroana Prusiei” în grad de Ofițer și ,,Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu baretele Ardeal, Carpați, Mărășești și Mărăști. Între anii 1920-1922 colonelul Mihai Buttescu, a îndeplinit funcția de senator al județului Neamț, fiind ales din partea Partidului Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a fost comandant al garnizoanei Slatina și a îndeplinit funcția de director cultural al Uzinelor ,,Malaxa-Rogifer.”

După război, avansat la gradul de general în retragere, Mihai Buttescu supraviețuiește fizic regimentului pe care l-a comandat și pe care regimul comunist nu numai că l-a desființat, iar pe comandanți i-a deblocat, dar i-a și ars drapelul de luptă pe care Regele Ferdinand îl glorificase acordăndu-i ordinul militar „Mihai Vitezul”.

Tot atât de importane şi instructive sunt paginile care descriu activitatea fostului ofiţer, instruit în Germania, ca industriaş, agricultor şi arhitect în Republica Populară Română care îşi nesocotea nu numai elita militară ci şi pe cea civilă, intelectualitatea, şi nu numai pe ea…

Mihai Buttescu a murit la 24 decembrie 1963 – după ce bătrânețea și-a dedicat-o celor zece nepoți și nepoate – și doarme alături de părinți în cimitirul mânăstirii Agapia.[3]

Prof. Emanuel Balan

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Sf._Ioan_Bogoslov_din_Agapia#/media/File:Mihai_Butescu1.jpg

[1] Stănescu, Eugen, Preda,Gavriil, Cosma, Mircea, Stănescu, Iulia, Cavaleri ai ordinului militar de război ,,Mihai Viteazul”, Editura SALGO, Sibiu, 2012

[2] Buttescu, I., Vânătorii reginei Elisabeta-memoriile unui ofițer din garda regală, Editura Militară, București, 2012, p. 307;

[3] https://luceafarul.net/ostasi-chiar-si-eroi-in-armata-germana-ori-regala-romana-dupa-incheierea-pacii-ostracizati-si-indepartati-din-armata-populara-romanavanatorii-reginei-elisabetamemoriile-unui-ofiter-din-garda-regal.