Connect with us

Actualitate

Ion Bocancea (67 de ani) l-a interpretat pe Nică a lui Ştefan a Petrei: Au fost 12.000 de copii la preselecţie! VIDEO

Publicat

pe

„De câte ori mă uit la filmul „Amintiri din copilărie”, de fiecare dată mai descopăr ceva”, spune Ion Bocancea (67 de ani) despre singura ecranizare a capodoperei lui Ion Creangă. Au trecut 55 de ani, adică mai bine de o jumătate de secol, dar cel care a jucat rolul principal în arhicunoscuta producţie cinematografică nu pierde ocazia de a revedea filmul ori de câte ori este redifuzat la televiziune.

„Numai ultima oară nu am reuşit, am aflat abia la o zi după aceea că s-a dat la TVR în preajma Crăciunului. Chiar mă sunase cineva să mă întrebe dacă am văzut „Amintirile”, şi i-am spus că nu am reuşit pentru că au fost mari probleme cu reţelele din cauza furtunii de zăpadă”, povesteşte Ion Bocancea. Vremea cu năbădăi l-a prins acasă, la Bozovici, o localitate situată la 30 de km de oraşul Anina şi 70 de Reşiţa, reşedinţa judeţului Caraş-Severin.

Vremurile l-au transformat într-un bănăţean get-beget după căsătorie, însă copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Bicaz. Acolo, la începutul anilor ’60, regizoarea Elisabeta Bostan l-a remarcat pe Ionică Bocancea în timp ce cutreiera şcolile din judeţele Moldovei pentru a-l găsi pe cel mai potrivit copil care să joace rolul lui Nică a lui Ştefan a Petrei. Tot acolo, revine aproape an de an, la sfârşitul lunii august şi începutul lui septembrie pentru a se revedea cu cei doi fraţi rămaşi în Neamţ, şi pentru revederea cu foştii colegi de liceu.

„M-au pus să mă strâmb şi am făcut ca toţi dracii”   

Deşi au trecut atâţia ani, Ion Bocancea îşi aminteşte în detaliu cum a ajuns să fie selectat pentru rolul vieţii lui. Avea 13 ani şi era în clasa a VI-a la şcoala din Bicaz, iar regizoarea Elisabeta Bostan şi Doru Năstase, care o seconda, mergeau prin Moldova pentru a găsi copiii care să joace în film.

„Atunci când au intrat în clasă, eram la o oră de desen şi eram preocupat să desenez ceva… lupul din „Capra cu trei iezi”, parcă. În timpul ăsta eu fluieram şi mâzgăleam acolo… Toată lumea s-a ridicat în picioare când au intrat regizorii în clasă. Colegii au dat „Bună ziua!”, dar eu, nimic, îmi vedeam de treabă. Ţin minte că îmi făcusem părul din cap «arici», îl dădusem cu săpun, să stea în sus, iar doamna regizoare m-a întrebat: „Tu de ce nu te ridici în picioare?”. Mi-am cerut scuze atunci, am crezut că am făcut o prostie. Mi-a spus atunci doamna regizoare: „Ia să te duci la cancelarie şi să mă aştepţi la uşă!”, povesteşte Bocancea amuzat, deoarece atunci credea că boacăna pe care a făcut-o va avea consecinţe grave.

„Erau mai mulţi copii chemaţi la cancelarie şi ne-au pus tot felul de întrebări despre Creangă, să povestim ceva, şi la urmă să ne strâmbăm. Câte unul, câte unul, au tot fost scoşi afară şi am rămas doar eu şi ei în cancelarie. Când am văzut că nu m-au chemat să mă sancţioneze, ba, mai mult, mă puneau să mă strâmb, am făcut ca toţi dracii“, îşi mai aminteşte Ion Bocancea. Însă drumul până la a obţine rolul din film era abia la început, un drum care a cernut dintr-un număr impresionant de concurenţi.

„În total, au fost 12.000 de copii la preselecţie şi în finală am rămas 10, din care cinci erau din Iaşi, iar din Neamţ am fost doi. Din 10 am rămas doi, iar după vizita medicală m-au ales pe mine pentru rolul lui Nică. Colegul meu, care era de la Iaşi, a jucat personajul «vărul Dumitru». De fapt, toţi cei 10 care au rămăs în finală au primit roluri în film“, rememorează Ion Bocancea.

Selecţia finală a celor 10 copii pentru rolurile din filmul „Amintiri din copilărie“ s-a făcut la Bucureşti, unde s-au susţinut mai multe serii de probe.

„Au fost tot felul de probe: foto, probe de filmare, dar cea mai grea a fost cea în care trebuia să ne  dezbrăcăm pentru scena din „La scăldat”. Proba asta s-a ţinut la Muzeul Satului şi era plin de lume acolo, oamenii se uitau ca la circ la noi. Trebuia să ne dezbrăcăm în pielea goală şi să facem un traseu cu spini, cu garduri, cu obstacole. Ni s-a spus că după ce ne dezbrăcăm, hainele le vom găsi la capătul traseului. Nu voia nimeni să se dezbrace, dar eu mi-am zis că şi aşa nu mă cunoaşte nimeni. Am ieşit primul, dar au fost şi alte probe la care am fost primul. Am avut probe şi de călărie, şi de înot, tot felul de teste sportive“, mai spune cel care avea să fie învestit cu cel mai important rol din film: Nică a lui Ştefan a Petrei. În total, probele au durat circa două luni, dar filmările s-au făcut pe parcursul unui an, deoarece trebuiau trase cadre în fiecare anotimp.

Filmările exterioare s-au făcut în zona judeţului Neamţ (Humuleşti, Oglinzi, Văratec, Târgu Neamţ, Cetatea Neamţ, Agapia), şi Suceava (Broşteni). S-a filmat în vara şi toamna anului 1964, precum şi din decembrie 1964 şi până în februarie 1965. Pentru cadrele interioare s-a filmat la Centrul Naţional al Cinematografiei de la Buftea.

„De exemplu, pentru exterior, nu s-a filmat la casa originală a lui Creangă, de la Humuleşti, ci s-a făcut o altă casă, în cartierul Blebea, din Târgu Neamţ. La casa de la Humuleşti, care acum e muzeu memorial, nu se putea filma, deoarece se vedeau firele electrice şi circulau maşini prin zonă. S-a făcut însă o casă care copia modelul original, dar acolo s-a filmat doar pentru scenele exterioare, interioarele s-au turnat la Buftea. Pentru scenele cu scăldatul în  Ozana s-a folosit o zonă mai rustică, mai jos de Humuleşti, pe cursul apei“, dezvăluie Ion Bocancea.

Conform datelor de oficiale, cheltuielile de producţie ale filmului au fost de 3.700.000 lei. „Au fost multe scene tăiate din film, de cenzura din acele vremuri ‒ cum să se dea imagini cu tunsul şi cu râia, cu ţiganii lingurari?  S-a tăiat cam o jumătate de oră din filmări, altfel filmul era mai lung“, mai spune Bocancea.

Adevarul.ro

Actualitate

După două ediții pline de zâmbete, povești și bucurii împărtășite,„Oborul Copiilor” revine cu forțe proaspete!

Publicat

pe

De

Un loc în mijlocul naturii, unde copiii nu doar se joacă… ci cresc, creează și învață să fie ei înșiși.

Curioși. Creativi. Liberi.

Mici artiști și meșteri aiviitorului.

Anul trecut am trăit povești magice alături de păpușari, artiști, frați din Bucovina, din Ținutul Dornelor, din Hangu și Pipirig… și mulți oameni frumoși care au adus viață în comunitate.
Anul acesta ne întoarcem la simplitate. La esență. La lucrurile care contează cu adevărat.
Locuri de creație.
Meșteri și artiști populari din Ținutul Zimbrului.
Atelier de gătit cu un bucătar păstrător de rădăcină.
Vânătoarea de comori, organizată de tinerii OptimEasti din Târgu Neamț, revine și rămâne alături de noi pentru a crea acele experiențe care ne duc înapoi în timp, în lumea jocului și a descoperirii.
Copiii învață să creeze, să vândă, să ajute cauze nobile, să se bucure… și să ducă mai departe rădăcinile creației și ale bucuriei.

Continua sa citesti

Actualitate

13 ani de la trecerea în veșnicie a Părintelui Iustin Pârvu. Peste 3.000 de pelerini la Mănăstirea Petru Vodă, Neamț.

Publicat

pe

De

Pe 16 iunie 2013, Părintele Iustin Pârvu a plecat la Domnul. Astăzi, la 13 ani de la acest moment, mănăstirea din județul Neamț a adunat peste trei mii de credincioși veniți din toată țara să se roage la mormântul duhovnicului pe care mulți îl venerate deja ca pe un sfânt, chiar înainte de canonizarea oficială.

Cei prezenți la parastas, mărturisesc că nu a văzut niciodată atâta lume la o asemenea slujbă.

Cine a fost Părintele Iustin Pârvu? Un om care a trăit aproape tot ce poate fi trăit într-o singură existență.

S-a născut în 1918, în Poiana Largului. La 17 ani era frate la Mănăstirea Durău. La 22 de ani — preot. Între 1942 și 1944 a fost preot militar pe frontul de est, până la Odesa și Don. La 30 de ani, a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de detenție — Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, închisoarea Pitești. A refuzat să-și lepede credința. A primit alți patru ani. A ieșit din închisoare în 1964 cu trupul zdrobit, dar cu credința neatinsă.

În 1991, la 73 de ani, a pus temelia Mănăstirii Petru Vodă — pe care a închinat-o martirilor români ai închisorilor comuniste. A mai construit un schit de maici, un azil de bătrâni și un centru de plasament pentru copii.

Chilia lui era, după cum se spunea, „îngropată în popor”. Oamenii veneau de pretutindeni. Vin și astăzi.

https://www.facebook.com/reel/1632339834487276

„Cu cât noi vom trăi modelul mucenicilor și martirilor, cu atât și viața noastră se va ușura și vom fi într-o conviețuire cu cei de pe pământ și cu cei din ceruri.”

Veșnică să-i fie pomenirea.

Continua sa citesti

Actualitate

O seară de suflet la Baza Hipică: Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene

Publicat

pe

De

Piatra Neamț – Joi, 27 iunie 2026, de la ora 18:00, Baza Hipică din Piatra Neamț va deveni, pentru câteva ore, locul de întâlnire dintre trecut și prezent, dintre cuvântul scris și sufletul comunității. Gelu Cracană, autor independent și pasionat de istoria locurilor, lansează două volume menite să salveze de la uitare povești, oameni și momente de aur ale Neamțului.

Evenimentul, intitulat sugestiv „Istorie, Fotbal și Amintiri Nemțene”, promite să fie mai mult decât o simplă lansare de carte. Este o invitație deschisă tuturor celor care simt că „rădăcinile nu se uită” și că fotbalul de altădată, tribunele pline și eroii fără reclame merită un loc în memoria colectivă.

Două volume, două suflete diferite, aceeași iubire de Neamț

Primul volum, „Oamenii Stâncii”, este o reverență în fața satului Ștefan cel Mare – o așezare care poartă numele marelui domnitor, dar care își datorează farmecul, de fapt, oamenilor săi. Cartea adună povești, tradiții și portrete de suflet ale comunității care a rezistat vremurilor, la fel ca stânca pe care și-a clădit existența.

Cel de-al doilea volum, „ACSM Ceahlăul (Volumul 3)”, completează o trilogie de suflet dedicată fotbalului nemțean. Nu este o cronică rece de statistici, ci o „pagină de istorie sportivă scrisă din nostalgie”, după cum însuși autorul mărturisește. Cartea vorbește despre gloria unui fotbal curat, despre momentele care au făcut generații întregi să spere, dar și despre greutățile prezentului, pe care autorul le privește cu luciditate.

„Cărțile sunt bucăți de suflet salvate de la uitare”

Gelu Cracană a realizat această dublă lansare cu resurse proprii, din pasiune și din responsabilitate față de moștenirea culturală locală. În invitația sa, autorul transmite:

„Cărțile nu sunt doar foi tipărite, ci bucăți de suflet salvate de la uitare. Prezența dumneavoastră ar fi cel mai frumos premiu pentru un autor independent.”

Unde ne întâlnim?

Gazda serii este Baza Hipică Piatra Neamț, iar organizatorii mulțumesc special domnului Costache Lupu pentru găzduirea generoasă. Intrarea este liberă, iar evenimentul se dorește a fi o reuniune a celor care încă mai cred că amintirile merită trăite din nou, împreună.

Joi, 27 iunie 2026, ora 18:00 – locul unde hârtia prinde viață, iar fotbalul nemțean își reia, măcar pentru o seară, zborul.

Vă așteaptă cu drag, cărți, povești și un suflet nemțean: Gelu CRACANĂ.

Continua sa citesti

Popular