Un tanar politist anunta ca a demisionat din Politie dupa numai 20 de zile in care a lucrat in aceasta institutie, fiind ingrozit de conditii dar si de modul in care a fost tratat de superiorii sai. Tanarul venise in Romania dupa ce a petrecut 15 ani in Spania.

Tanarul relateaza, intr-o scrisoare trimisa Sindicatului Diamantul din Politia Romana, cum a fost batjocorit la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” din Cluj si ce conditii a gasit apoi cand efectiv a inceput sa lucreze ca politist.

„Odata ajuns pe teren m-am trezit intr-o sectie in care nu aveam caldura, toaleta si nici apa curenta unde sa ne spalam pe maini. Adica, daca mergeam la un caz de injunghiere si ma patam cu sange nu puteam sa beneficiez de o igiena normala pe care o gasesti in orice tara civilizata. Pe scurt, daca prin absurd eram eu mai ‘prost’ si peste 2 ore uitam ca m-am patat cu sange si nu am avut cu ce sa ma spal si imi rodeam unghiile mai luam si o hepatita cadou.

Sa nu mai spun ca in 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuse, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar sa avem in vedere ca am avut apeluri ‘112’ cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit sa merg cu mainile in buzunar si coada intre picioare rugandu-ma sa nu fie recalcitranti faptuitorii ca poate imi iau si bataie. Deci nimeni nu a fost interesat ca nu aveam echipament si dotare corespunzatoare si pur si simplu eram ‘carne de tun’” , a relatat politistul.

Iata scrisoarea tanarului:

„AM FOST POLITIST 20 DE ZILE! MI-AM DAT DEMISIA! NU VREAU SA MOR, DIN CAUZA INDIFERENTEI SI INCOMPETENTEI VOASTRE!”

„Ma numesc „agent” Boran George si sunt un baiat din Caras-Severin care a fost plecat in Spania, impreuna cu familia, timp de 15 ani, adica de la varsta de trei ani.

La varsta de 18 ani am decis sa fac „minunatul pas” de a ma intoarce in Romania.

Deoarece visul meu din copilarie a fost sa devin politist, am zis ca cea mai adecvata optiune este cea de a da admitere la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca.

Intrucat eu nu facusem nicio clasa in Romania, timp de aproximativ sase luni am fost nevoit sa iau intensiv ore de gramatica, limba romana si engleza, iar odata pregatit, am sustinut examenul de admitere, unde am obtinut 74 de puncte. Imi amintesc ca in momentul in care am vazut la avizier ca punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obtinut de mai multi concurenti, am fost convins ca n-am nicio sansa sa fiu declarat admis din moment ce eu facusem studiile in Spania, iar media mea de „BAC” era irelevanta. Asta e, mi-am zis, am picat.

Am iesit din scoala si am plecat spre casa, avand 250 de km de parcurs, cu gandul ca voi da un nou examen de admitere in anul urmator.

A doua zi insa am avut parte de o surpriza. Am primit un telefon de la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca si mi s-a comunicat ca s-au eliberat niste locuri si am fost si eu admis. Bucuros de vestea primita, m-am urcat din nou in masina si am plecat la Cluj, pentru a mi se lua masuri pentru uniforma.

Totul a fost bine pana cand am intrat in scoala de agenti de politie si m-am lovit de bataile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma rupta si pantalonii cu gauri in loc de buzunare, care mi-au fost oferiti.

In prima luna in care am ajuns in Scoala de Agenti de Politie ni s-a cerut sa intram in IPA obligatoriu fiind nevoiti sa platim o suma de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori ne-au fost ceruti banii pentru a cumpara vesela la cantina si pentru a repara defectele complexului scolar care pot spune cu certitudine ca nici pana acum nu au fost remediate. De exemplu, in sala de sport poate sa iti „pice” din „intamplare” o bucata de tencuiala in cap, deoarece o scoala „EUROPEANA” prevede lucrul asta, din cate se pare. Totodata, pentru a sustine tragerile in poligon am fost nevoiti sa achizitionam fiecare clasa etichete pentru a lipi tintele, adica mai 25 de lei/clasa. Ne-a fost ceruta si suma de 13 lei, pentru a sustine proba sportiva de absolvire si 5 lei pentru „Locul de parcare” al echipajului SMURD, care a supravegheat intreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoana.

Avand in vedere ca eram 300 de elevi tin sa cred ca suma pe scoala depaseste un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici in zi de azi nu avem siguranta ca au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodata o factura sau o chitanta pe sumele cotizate.

Tin sa spun ca ingredientele folosite in mancarea pe care o serveam la cantina erau de cea mai penibila calitate posibila, in asa hal incat mai bine de jumatate dintre elevi nu mancau la cantina, deci peste 100 de kilograme de mancare erau aruncate zilnic.

Totodata, precizez ca nu caut sa fac rau nimanui si nu pun la indoiala profesionalismul bucatarilor si a personalului angajat la cantina, deoarece ei s-au ocupat de gatit cu produsele pe care le-au avut si vreau sa clarific faptul ca nu incerc sa ii atac pe ei, ci doar doresc sa scot in evidenta faptul ca din norma de hrana, care era folosita la achizitionarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea scolii cumpara cele mai proaste produse cand vorbim de calitate.

Cea mai grava problema a mea a aparut atunci cand m-am intors din practica, timp in care mi-am facut un tatuaj pe picior cu o semnificatie personala, de suflet. Tatuajul consta intr-o aripa cu diferite culori, aripa pe care, cu o saptamana inainte de a sustine examenul de absolvire, in momentul in care elevii ne-am prezentat la examinarea medicala, doctorul mi-a observat-o si l-a chemat pe domnul director al Scolii de Agenti de Politie „Septimiu Muresan”, pentru a decide ce masura se va lua impotriva mea.
Acesta, cand a vazut tatuajul mi-a spus ca in niciun caz nu mai pot sa sustin examenul de absolvire si ca va trebui sa mi-l scot cu sedinte laser si de-abia atunci imi va da sansa sa sustin examenul, cu urmatoarea serie de elevi ai scolii de politie, adica peste doua luni, in noiembrie 2019.

Cand m-am vazut in acea incredibila ipostaza si am realizat ca toata munca si eforturile mele timp de un an, in scoala de politie, risca sa fie in zadar, am fost nevoit sa apelez la domnul Marius Barbulescu lider al Sindicatului Politistilor „Mihai Viteazul”, pentru ai cere sprijin. Acesta a fost dispus sa ma ajute din primul moment si urmandu-i sfaturile am redactat o adresa catre conducerea Scolii de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca, pe care am depus-o la secretariatul unitatii, cu numar de inregistrare. A doua zi am fost chemat de directorul scolii, in biroul acestuia, iar in prezenta dirigintelui meu, mi-a comunicat ca a analizat cererea mea, nu mai e nicio problema cu tatuajul, iar eu pot sa sustin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situatiei in momentul in care si-a dat seama ca nu exista baza legala pentru a-mi interzice dreptul meu de a sustine examenul de absolvire.

Pentru a se razbuna pe mine si a-mi taxa indrazneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om „ambitios”, fiind intr-o ipostaza negativa, a decis sa ma trimita la o examinare psihologica, pe motiv ca modul in care am scris adresa, i s-a parut a fi unul „agresiv”, iar dansul s-a gandit „citez”: „George, tu trebuie sa te examinezi psihologic, deoarece eu tie nu pot sa iti dau pistol, fiindca esti o persoana agresiva si maine – poimaine ma impusti”.

Pana la urma nu am avut ce sa fac si a trebuit sa ma prezint la psihologul scolii ca sa fiu putin „examinat” de catre acesta, pentru linistea domnului director. Mare mi-a fost mirarea atunci cand tot de la el am aflat ca pe director l-a deranjat foarte tare faptul ca eu am apelat la Sindicatul „Mihai Viteazul” si nu felul in care m-am adresat in adresa pe care i-am inaintat-o, deoarece in nici un moment nu am fost agresiv.

Desigur, pana la urma era unicul lucru pe care il mai puteau face impotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totusi am decis sa tac si sa trec peste toata bataia de joc.

Odata ce am terminat cu examenele si am absolvit scoala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea si nu intrau pe mine, o camasa cu insemne, o pereche de pantofi si cateva geci de politie cu care urma sa ma descurc urmatoarele saptamani pe teren.

Am absolvit scoala pe 20 septembrie 2019 iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit sa ma deplasez la IPJ Prahova unde eu, impreuna cu zeci de proaspeti absolventi, a trebuit sa ne cautam cazare in Ploiesti deoarece ne-au plimbat o saptamana pana sa stim unde am fost repartizati.

Mai concret, vreau sa spun ca in 5 zile am cheltuit peste 800 de lei pe cazare, mancare si transport, deoarece demersurile au fost facute cu calm si nepasare, fara a se tine cont de problemele si de situatia noastra de tineri si proaspeti absolventi.

Scarbit fiind din scoala, cand am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice cat si multe „drepturi” care figurau doar in scris, am decis sa imi dau demisia.

Din momentul acela au inceput bataile de joc si „mistourile” din partea unor colegi cu functii inalte. De exemplu: „Sper sa ai frigiderul destul de mare acasa fiindca ti-l vor umple cei de la conducere”.

Odata depusa demisia aveam nevoie de semnatura Inspectorului Sef, pe care l-am asteptat de mai multe ori cate 8 ore pe zi, timp in care am ajutat un coleg sa faca arhiva.. macar ca sa nu pierd timpul…

Au trecut cateva ore bune si am cerut Sefului de la Resurse Umane daca il poate ruga frumos pe Seful de Inspectorat sa aiba o discutie cu mine ca sa ii explic personal de ce am nevoie sa renunt la perioada de preaviz, iar raspunsul lui a fost ca: „Seful de Inspectorat nu are timp sa vorbeasca cu oricine”, moment in care am ramas „mut” si am evitat sa mai fac comentarii. Poate daca as fi fost un semizeu m-ar fii bagat in seama, dar cum sunt un simplu agent a trebuit sa astept ca sa vad raspunsul la cererea de preaviz din raportul de demisie.

Vazand ca se repeta acelasi lucru zile in sir am decis sa imi aman demisia si sa incerc totusi viata de pe teren, adica adevarata munca de politist.

A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adica la Sectia 11 de Politie Drajna, Postul de Politie Cerasu.

Odata ajuns pe teren m-am trezit intr-o sectie in care nu aveam caldura, toaleta si nici apa curenta unde sa ne spalam pe maini. Adica, daca mergeam la un caz de injunghiere si ma patam cu sange nu puteam sa beneficiez de o igiena normala pe care o gasesti in orice tara civilizata. Pe scurt, daca prin absurd eram eu mai „prost” si peste 2 ore uitam ca m-am patat cu sange si nu am avut cu ce sa ma spal si imi rodeam unghiile mai luam si o hepatita cadou.

Sa nu mai spun ca in 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuse, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar sa avem in vedere ca am avut apeluri „112” cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit sa merg cu mainile in buzunar si coada intre picioare rugandu-ma sa nu fie recalcitranti faptuitorii ca poate imi iau si bataie. Deci nimeni nu a fost interesat ca nu aveam echipament si dotare corespunzatoare si pur si simplu eram „carne de tun” .

Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de conditile „optime” oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici macar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranta din spate. Deci daca ai „norocul” sa fii al treilea functionar cu „STATUT SPECIAL” si sa fii nevoit sa stai pe bancheta din spate la un apel „112” s-ar putea sa primesti gratuit cursuri de „zbor” din partea MAI.

Raman cu aminterea ca am purtat haina de politist pe care am imbracat-o cu mandrie si anexez o poza cu mine in uniforma atunci cand inca eram fericit, din pacate acum sunt scarbit si nu mai pot spune lucrul acesta.

Va multumesc ca nu mi-ati dat altceva de ales decat sa ma intorc in tara de unde am venit. Totodata anexez niste poze cu stadiu „singurei toalete” de la Sectie cat si cu interiorul „autoSPECIALEI”.

Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, dupa 20 de zile in Politia Romana imi este de ajuns si unicul lucru pe care il iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul „Mihai Viteazul” si ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Barbulescu, care pana la capat m-a sustinut si m-a ajutat si nu m-a vazut ca pe unul care vrea sa isi dea demisia pur si simplu, ci ca pe o persoana careia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia sa beneficieze.

Va rog frumos pe toti sa distribuiti mesajul meu, ca sa ajunga cat mai departe, sa ajunga poate chiar la Minister pentru a-i intreba: PANA CAND? Pana cand trebuie umiliti politistii? Pana cand sa se iese in strazi cu pieptul dezvelit si cu centura goala pentru ca „nu sunt” bani de echipament? Doresc sa vad macar pentru colegii care au ramas in „afacerea voastra” o schimbare in bine, findca pentru mine nu va fi, pe mine de astazi m-ati pierdut… nu am de gand sa mai imi risc viata pentru voi…”