Connect with us

Personalități

24 ianuarie, Mica Unire

Publicat

pe

        Astăzi, 24 ianuarie 2021, se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Evenimentul din 1859 a rămas în istorie ca „Mica Unire”, pentru a-l deosebi de Unirea de la 1 Decembrie 1918, dar în fapt a fost un moment crucial pentru devenirea ulterioară a României ca stat.

În urmă cu 162 de ani,  românii din Ţara Românească şi Moldova îşi alegeau pentru prima dată domnitorul. La 24 ianuarie 1859, candidaţii munteni au decis să se retragă, iar în fruntea Ţării Româneşti a fost ales domnitorul Moldovei. În ciuda opoziţiei a trei imperii, românii au hotărât să formeze o singură ţară.

Prin această tactică a faptului împlinit, hotărârea politicienilor români sfida decizia Marilor Puteri. Acestea ceruseră ca Unirea Principatelor să fie numai una administrativă, adică cele două ţări să aibă instituţii similare, dar în dublu exemplar: doi domnitori, două guverne, două parlamente, cu o singură Curte de Casaţie, comună, la Focşani. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, Moldova şi Ţara Românească au devenit un singur stat. Peste doi ani, administraţia lui Cuza unifica instituţiile, iar Unirea devenea una reală.

Reformele lui Cuza. Impozitele, primul pas către modernizare

24 ianuarie este, așadar, ziua Unirii Mici. Este momentul în care s-a făcut mai mult decât desfiinţarea unei graniţe. Atunci s-au pus bazele statului modern, care a însemnat şi o economie funcțională. A fost momentul în care au fost demarate primele reforme serioase care au dezvoltat această ţară.

Alexandru Ioan Cuza avea o misiune extrem de dificilă pe care, din fericire, populația a înțeles-o. Prioritară era sincronizarea economiilor din cele două țări, cât se putea vorbi în acel moment de economie, căci erau țări predominant agrare, comerțul era de fapt negustorie, iar industria era încă în stare de gestație.

După Unire, era momentul pentru modernizarea țării. S-a făcut o reformă fiscală în 1861 prin instituirea unui impozit personal pentru bărbații majori, dublat de un impozit funciar.

A mai fost introdusă o contribuție pentru drumuri, semn că intenția era de a dezvolta infrastructura țării, impozitul funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern.

De unde au venit banii pentru investiții

Reforma agrară și secularizarea averilor mănăstirești, confiscate de stat pentru a-l face mai puternic, sunt două măsuri care au avut un impact major, deși reforma agrară, adoptată în 1962, nu a reprezentat o revoluție, căci conservatorii aflați la putere au vrut să-și păstreze cât mai mult din privilegii.

La mijlocul secoului al XIX-lea, România era mai aproape de Evul Mediu decât de modernitate și era nevoie de legi și instituții care să perimită României un salt în timpul istoric. Au apărut legile pentru reorganizarea administrativă, pentru construirea căilor ferate, și norme care stimulau formarea unui corp de experți în diverse domenii economice.

Încă din 1859, economiştii realizau importanţa pe care o au investiţiile pentru sănătatea unei economii. Partea bună era că la acea vreme exista un capital intern disponibil care rezulta din exportul de produse agricole.

Pe lângă acest capital intern, insuficient totuşi, politicienii vremii acordau o importanţă sporită şi capitalului extern. În 1865 este semnată concesiunea pentru construirea căii ferate care avea să unească Bucureştiul cu Dunărea, la Giurgiu. În privința șoselelor, faptul cel mai important este contractarea construirii, de către o casă engleza, a 19 poduri metalice.

Cum a apărut leul, moneda națională

Au fost reforme importnate și greu de realizat, căci abia în 1862 Unirea devine efectivă și se poate vorbi de un stat funcțional cu un singur guvern.

României îi lipsea însă un lucru esențial pentru o economie importantă. O monedă proprie. Dreptul regalian de batere a monedei însemna independența statului. Cuza și apropiații săi încep din chiar anul alegerii sale ca domn, 1859, pregătirile pentru înființarea unui sistem monetar.

Într-un document din 18 noiembrie al Consiliului de Miniștri al guvernului din Muntenia, apare pentru eventuala monedă denumirea de „romanat”, care era copiat, ca dimensiuni și greutate, după fracul francez. Pe baza documentului, s-a întocmit, în 1860, un proiect de lege care stabilea că se vor bate monede din aur, argint și aramă. Însă moneda a fost interzisă de puterile protectoare, în urma protestelor Imperiului Otoman.

Abia șapte ani mai târziu, la 22 aprilie 1867, la un an după abdicarea lui Cuza, este stabilită prin lege moneda națională leul.

SURSA:digi24.ro

Continua sa citesti
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

VIDEO Viața creștină a marelui scriitor Ion Creangă – Părintele Vasile Ioana și Dan Negru

Publicat

pe

De

Părintele Vasile Ioana este parohul bisericii „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi”, aflată în apropierea Pieței Universității din Bucureşti. În calitate de invitat în cadrul mai multor emisiuni radio și TV, părintele Vasile Ioana abordează teme de actualitate şi răspunde la frământările tinerilor. A participat la numeroase întruniri, conferinţe, dialoguri şi dezbateri.

sursa: doxologia.ro

Continua sa citesti

Actualitate

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (IV)

Publicat

pe

De

Știați că, singurul român membru al echipei ce a descoperit ADN-ul este din Târgu-Neamț?

 

 

Istrail Sorin născut la Târgu-Neamț. După absolvirea Liceului „Ștefan cel Mare”, urmează cursurile Facultății de Matematică la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care le absolvă în 1975 cu distincția Summa Cum Laude. În anul 1979 a obţinut titlul de Doctor în Informatică la Universitatea din Bucureşti, sub conducerea domnului profesor Solomon Marcus. Până în 1983 a fost cercetător la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”,  în cadrul Institutului de Matematică şi a Centrului de Calcul, având şi atribuții didactice. Începând cu anul 1984, a ocupat următoarele poziții în SUA: la Sandia National Labs – Principal Senior Member of the Technical Staff,  la Celera Genomics – Senior Director and Head of Informatics Research şi Science Fellow. A deţinut şi poziţia de profesor invitat la Massachusetts Institute of Technology şi la California Institute of Technology. În 2000 a rezolvat una dintre cele mai faimoase probleme, propusă în 1923, şi anume, cea legată de modelul tridimensional pentru „Ising” în statistica mecanică. Această lucrare a fost inclusă în Top 100 cele mai importante descoperiri ale Departamentului de Energie al SUA și ca a șaptea realizarea în Top of Scientific Computing. În 2000, la Celera Genomics, grupul lui de 14 cercetători, între care şi un alt român, şi-a adus o contribuție esențială la crearea primei construcţii computaționale a secvenței de ADN a omului, „the human genome”, publicată în lucrarea: J.C. Venter et al. The Sequence of the Human Genome, „Science (2001), precum şi a metodelor de analiză „genome-wide”,  publicate în lucrarea: S. Istrail et al. Whole-genome Shotgun Assembly and Comparison of Human Genome Assemblies, „Proc. National Academy of Sciences” (2004). De-a lungul anilor a publicat numeroase studii şi a primit numeroase premii şi distincţii de la organisme prestigioase. Lucrarea sa privitoare la genomul uman este una din cele mai citate (9500) în 1998, activitatea sa legată de simulări pe „proteine ​​misfolding” a fost inclusă de către American Scientific în „Best of 1998”, lista celor mai importante lucrări de cercetare. Istrail este co-editor-in-sef la „Journal of  Computational Biology”, co-fondator a Conferinţei Internaţionale Anuale pe probleme de cercetare la „Computational Biology” (RECOMB), şi co-editor-in-șef al seriei „MIT Press Computational Molecular Biology”.

 

Prof. Emanuel Bălan

 

Sursa: Emanuel Bălan, Personalități de pe meridianul Ozana. Mic dicționar, Iași, Editura Pim, 2021.

Continua sa citesti

Actualitate

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (II)

Publicat

pe

De

Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (II)

 

                                                                                          Știați că, la Blebea a funcționat prima fabrică de postav din Moldova?

 

La mijlocul secolului al XIX-lea lua ființă la Târgu-Neamț, cea mai modernă fabrică de postav din Moldova, cea a lui Mihail Kogălniceanu, de la Blebea, la 1853.

Dintr-un izvor bibliografic relativ contemporan, aflăm că în anul 1852 M. Kogălniceanu cere ocârmuirii un privilegiu pe 18 ani, respectiv dreptul de a produce în tot acest timp tot necesarul de postav pentru armată, inclusiv pentru miliţie şi pompieri, obligîndu-se în schimb să acorde reduceri de preţ de pînă la 10%, faţă de contractele anterioare ale hătmăniei cu alţi producători şi să asigure producţiei „cel puţin calitatea materialelor cumpărate prin cel din urmă contract”. Sfatul Ţării i-a aprobat lui Kogălniceanu privilegiul cerut, dar cu un amendament de 6 ani mai puţin. Construcţia fabricii a început în 1852, construcție „în formă de castel cvadrat, cu un turn nalt în mijloc, zidirea este toată din cărămidă, din fiecare latură are 30 stânjeni lungime și 9 lațime”, așa cum era descrisă la 1854 de „Gazeta de Moldavia”.

Utilajul, foarte modern la acea epocă, a fost importat din Germania printr-o tranzacţie comercială cu Firma „Goetse et Co.“, din Stadt. La şfârşitul anului 1853, fabrica a putut intra parţial în funcţiune, folosind iniţial forţa motrice riverană a Ozanei, iar mai tîrziu forţa mecanică a aburului de la o maşină cu vapori de 24 C.P.

Fabrica avea patru mari secții: lânărie, filatură, țesătorie şi finisare, ultima vopsitorie (boiangia), apreturi (pivărie), scămăşătorie (deslânătorie), tunsătoria. decalare (teascul), inclusiv secţia de tricotat ciorapi cu câteva maşini „Jacard”. Între 1856-1860 M. Kogălniceanu, în scopul de a extinde şi dezvolta fabrica de postav, achiziţionează prin cumpărare utilaje de la fabricantul E. Buhl, viitorul său director, şi de la fabrica Mănăstirii Neamț, dar și mașini aduse din străinătate.

Chiar dacă se confrunta cu o concureță de produse de fabricăție străină, dar și cu lipsa unor muncitori specializați, această situație nu l-a descurajat, realizând chiar un reviriment în anul 1867, când mostre din producţia fabricii sale au fost prezentate, la Expoziţia Internaţională de la Paris, bucurându-se de numeroase aprecieri. Printre sortimentele de postav fabricate enumerăm: postav gros de lână ordinară, la preţ accesibil localnicilor; postav din lână țigaie pentru uniformele miliţiei; şi imitaţii de postav vienez (cenuşiu şi albastru) şi de postav „Freiberg” foarte mult căutat pe pieţele Moldovei acelui timp. Din producţia fabricii nu lipseau nici alte articole ca: ciorapi tricotaţi, pături cazone, pleduri, cergi şi altele. Anual, fabrica prelucra între 50-60 mii oca de lână, scoţând pe piaţă mai bine de 400 mii de coţi de postav.

În 1868, situația fabricii era precară, având o datorie de 3276 de galbeni și de 9237 de lei, sume împrumutate cu dobândă, dar și suma de 224.000 de lei garanție de la Ministerul de Rezbel, pentru procurarea de furnituri către armată, care intenționa să cumpere fabrica. Cert este că problemele financiare l-au determinat pe Kogălniceanu, să concesioneze fabrica în 1874 la două case de comerț din Galați și București, pe o perioadă de doi ani, în contul datoriilor, fabrica fiind estimată atunci la 42.650 de galbeni. În 1876, o concesionează pentru trei ani colonelului Eugen Alcaz, care în 1879 o cumpără pentru ca în 1885 să o demonteze și să o mute la Buhuși, motivul fiind linia ferată construită recent de la Bacău la Piatra Neamț.

Trebuie amintit că, în timpul Războiului de Independență, aproape întreaga armată română era îmbrăcată în uniforme fabricate din postavul fabricii de la Blebea. Mai târziu, Gala Galaction scria despre fabrica lui Kogălniceanu: „Trecem pe lângă fosta fabrică a lui Alcaz. Când am văzut-o întâia oară, mi s-a părut că are înfățișarea unei mănăstiri. Azi., au crescut în preajma ei, sau în locul ei, construcții noiu! Am căutat ades icoana de altădată și n-am mai găsit-o”.

 

Prof. Emanuel Bălan

Surse:

Anghelescu, N.,  Din începuturile industriei în România,  București, 1934;

„Ceahlăul”, an VI, nr. 1657, 24 iunie 1973;

Galaction, Gala,  Nuvele și povestiri, Editura Dacia, 1985;

„Gazeta de Moldavia”, an XXVI, nr. 22, 18 martie 1854;

Zane,Gheorghe, Mihail Kogălniceanu întemeietorul marii industrii textile din Moldova, 1942.

 

Continua sa citesti

Popular