Uncategorized
Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (XIII)
Este vorba despre pictura interioară a bisericii mănăstirii, realizată între anii 1858-1861, pe când Grigorescu avea 20 de ani. Pictura este în stil laicizat realist inspirat din compozițiile vestiților pictori ai Renașterii: Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci. Lucrate minuțios icoanele ating perfecțiunea tehnică, câteva dintre ele (Maica Domnului, Iisus) fiind catalogate drept opere reprezentative ale stilului neoclasic în arta românească. Modele pentru chipurile sfinților și ale îngerilor au fost maicile și oamenii din sat.
În data de 2 aprilie 1858, Nicolae Grigorescu a semnat contractul pentru zugrăvirea bisericii de la mănăstirea Agapia, contract care stabilea foarte amănunțit toate detaliile. Prin contract se stipula ca zugrăveala bisericii să fie terminată în cel mult un an și jumătate, adică înainte de sfârșitul anului 1859. Pentru aceasta Grigorescu urma să fie plătit cu suma de 2000 de galbeni, valoare în care intra costul materialelor și plata tuturor ajutoarelor sale. Nicolae Grigorescu a povestit el singur despre cum lucra la Agapia: „Toată noaptea visam numai îngeri și scene religioase. Erau zile când tot ce făceam, tot ce făcusem mi se părea trist, fără viață, fără armonie, și atunci îmi venea să las toate baltă și să plec în lume. Intra o rază de soare, și deodată se lumina și biserica, și sufletul meu. Pe-atunci noi n-aveam nici un fel de orientare în artă. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da rețete de la Muntele Athos pentru prepararea colorilor și câteva lămuriri despre vârsta, îmbrăcămintea, viața și însușirile fiecărui sfânt. Atât. Încolo, făceam fiecare cum ne tăia capul. Și-n meșteșugul ăsta al nostru, când stai și migălești mult, mult la un lucru, de la o vreme nu mai știi ce faci. Nu mai vezi. De aceea, uneori lăsam bidinelele, ș-o luam razna peste munți, cu pușca la spinare. Umblam așa câte-o zi-ntreagă; și când m-apucam a doua zi de lucru, parcă eram alt om”.
Nicolae Grigorescu s-a inspirat în realizarea scenelor de la Agapia după operele unor mai maeștri europeni, precum Titian, Rafael, Bartolomé Esteban Murillo sau Rembrandt.
Zugrăvirea bisericii de la mănăstirea Agapia a durat mai mult decât contractul sau chiar artistul a putut să estimeze. Astfel, ultima tranșă de 250 de galbeni ca plata a contravalorii contractuale, s-a definitivat în data de 7 mai 1860, adică aproape la doi ani de la începerea lucrărilor.
Este de menționat ca un plus al activității lui Grigorescu la Agapia, înființarea de către acesta a unei școli de pictură la mănăstire pentru călugărițele cu aptitudini artistice, sub directa conducere a stareței Tavefta Ursache. Astfel, în data de 8 februarie 1860 școala de la Agapia funcționa „… cu un număr de câteva copile… care… au și înaintat pre cât au fost cu putință, una din ele însă cu osebire”. O dată cu terminarea lucrărilor de la Agapia și cu plecarea lui Nicolae Grigorescu, școala de pictură și-a încetat existența.
Una dintre operele remarcabile ale lui Grigorescu care trebuie văzută și admirată, așa că, Mănăstirea Agapia, vă așteaptă să o descoperiți.
Prof. Emanuel Bălan
Surse:
Brezianu, Barbu, Nicolae Grigorescu, București, 1959;
Popescu, Mihail, Contractul pictorului Grigorescu la Mănăstirea Agapia, în „Convorbiri literare”, nr. 62, 1934;
Oprescu, George, Nicolae Grigorescu, vol. I-II, București, 1961-1962;
Sursa imaginii: