Personalități ale Ținutului Neamț (XXXIV). Ana Conta-Kernbach, figură a luptei pentru emanciparea femeii

S-a născut la 5 noiembrie 1865, la Tîrgu Neamț.  Soră a filosofului Vasile Conta și soție a poetului George Kernbach, a fost printre primele femei licențiate în filozofie și o profesoară distinsă de pedagogie. Mutându-se cu părinţii la Iaşi, a copilărit şi şi-a făcut studiile în acest oraş, unde de altfel şi-a desfăşurat întreaga activitate didactică şi publicistică. Şi-a făcut pregătirea superioară la Universitatea Iaşi, luând licenţa în filozofie şi istorie. Şi-a perfecţionat pregătirea în Franţa şi Italia, luându-şi doctoratul cu o problemă de etică. Crescută sub influenţa fratelui său, Vasile Conta, Ana Conta (adăugându-şi numele de Kernbach în urma căsătoriei cu poetul Gheorghe Kernbach, cunoscut sub pseudonimul Gheorghe din Moldova), a cunoscut de tânără ideile progresiste ale acestuia, fapt care s-a reflectat în concepţia şi activitatea sa pedagogică de mai târziu. După terminarea studiilor, a fost numită în învăţământ, unde a desfăşurat atât activitatea de profesoară şi de inspectoare, cât şi cea de publicistă. A fost directoarea şcolii de aplicaţie şi profesoară la catedra de pedagogie şi psihologie la Şcoala normală de învăţătoare „Mihail Sturdza” din Iaşi.[1]

A avut și o participare activă la viața social-științifică din țară și din lume, fiind prima delegată din România la reuniunile științifice internaționale, participând la Congresul internațional al instituțiilor feminine, Paris 1899 și la Congresul internațional de pedagogie de la Bruxelles din 1911. În 1918, înființează la Iași, Asociția pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române. [2] A decedat la 13 decembrie 1921, la Iași.

Opera cuprinde două direcţii: lucrări de pedagogie şi scrieri beletristice. Opera pedagogică este alcătuită din manuale didactice, lucrări de didactică şi metodică, studii şi comunicări ştiinţifice. Ideile pedagogice sunt expuse în lucrările: Noţiuni de pedagogie (1907), Noţiuni de didactică, Elemente de metodică (1905), Şcolile profesionale din Franţa (1893), Despre muzică (1920).

A lăsat şi unele scrieri cu caracter beletristic-documentar: Biografia lui Vasile Conta (1916), un volum de cugetări intitulat Pulbere (cugetări), Clipe (1897), poezii şi un volum de proză, Boabe de mărgean (1922) si un volum de traduceri şi impresii intitulat Fulgi (1905).[3]

Prin activitatea pedagogică, Ana Conta-Kernbach ocupă un loc meritoriu în gândirea pedagogică românească. S-a stins din viaţă în Iaşi, la 13 decembrie 1921. [4]

Prof. Emanuel Bălan

[1] https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/ana-conta-kernbach-pedagog–217348759.html.

[2] Traian Cicoare, Oameni, locuri și comori spirituale din Ținutul Neamțului, Editura Acțiunea, Piatra Neamț, 2012, p. 67-68.

[3] https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/ana-conta-kernbach-pedagog–217348759.html.

[4] George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.