Personalități ale Ținutului Neamț (XXIX). Mihai Răvăruț, unul dintre cei mai de seamă biologi și naturaliști români

S-a născut la Grumăzești, pe 11 octombrie 1907, într-o familii cu origini brașovene. Face clasele primare și gimnaziul la Tîrgu Neamț, studii întrerupte din cazua războiului și continuate cu Liceul „Petru Rareșˮ din Piatra Neamț, absolvit în 1927. Chemat de orginile familiei sale, este învățător în satul Fîtâna din județul Brașov și după stagiul militar la Slatina, se înscrie în 1929, la Facultatea de Științe a universității ieșene.[1]

Fascinat de cursurile lui Ion Borcea, termină în 1933 secția de științele naturii rămânând în cadrul facultății ca asistent. În 1934 este trimis la specializare la Cluj, la școala lui Alex. Borza.

Din 1936 începe să publice note florisitice despre flora muntelui Ceahlău, iar în 1938 publica prima sa lucrare despre flora zonei orașului Iași, pentru ca lucrarea sa de doctorat din 1940, să-l confirme ca un botanist de excepției.[2] Între 1949 și 1952 este decan al Facultății de Bilogie, iar din 1952 este transferat la Institutul agronomic din Iași, unde va preda până la pensie. Aici obține titlul de profesor universitar, în 1957, devenind astfel decan (1957-1962), prorector (1962-1965) și rector (1965-1970).[3] În 1972, cere să se pensioneze rămânând profesor consultant și conducător de doctorat.

A contribuit la descoperirea a 10 specii noi pentru flora României, a 96 specii noi pentru flora Moldovei, aducându-și contribuția la legiferarea ca monumente ale naturii a rezervațiilor științifice de la Valea Lungă-Iași, Hanu Conachi-Galați și Todireni-Vaslui. A reprezentat România la Congresul Internațional de Botanică de la Edinburg din 1964. [4]

Autor al mai multor tratate, manuale cursuri universitare și științifice precum: Noutăți din flora Muntelui Ceahlău -1936, Plante noi în flora Moldovei– 1960, Pășunile și fânațele din R.P. România– 1963, Monumente ale naturii din România-1965 și contribuții la monumentala lucrarea Flora Republicii Socialiste România. [5] A publicat peste 50 de lucrări ştiinţifice în domeniul botanicii. A fost distins cu titlul de Profesor emerit.[6]

A murit la 18 ianuarie 1918, la Iași.

Prof. Emanuel Bălan

[1] „Studii și comunicăriˮ, revista Muzeului de Științe ale naturii Bacău,  1976-1977, p. 497.

[2] Ibidem, p. 498.

[3] Constantin Tomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 151

[4] „Studii și comunicăriˮ, p. 500.

[5] C. Tomșa, op. cit. p. 151.

[6] https://www.bjiasi.ro/wp-content/uploads/2017/03/2017-personalitati.pdf.