Personalități ale Ținutului Neamț (XLI). Constantin Crișan, critic literar, epistolar, editor și traducător român din literatura franceză

Constantin Crișan s-a născut la Târgu-Neamț, la 21 noiembrie 1939, în familia lui Aurel Crișan și a Ecaterina Crișan, fiind unul dintre cei 12 copii ai familiei. Studiile le-a început la Piatra Neamț (bacalaureat, 1956), le-a continuat la Iași (licențiat, 1960) și au fost finalizate în București (doctorat, 1974), cu teza Introducere la o sociologie a literaturii comparate. După terminarea studiilor a fost profesor la Urziceni (1960-1963), corespondent relații francofone la IRRCS (1963-1967); cronicar literar și șef al redacției literare a Televiziunii Române (1967-1970); redactor șef de secție la Revista Română (1978-1986).[1] A făcut parte din numeroase scoeități culturale din șară șli din afară, precum: Centrul Internațional de Studii Poetice din Bruxelles (1967); Societatea Poeților și Artiștilor din Franța (1970), fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976. După 1989, a fost profesor de estetică la:Universitatea Ecologică din București (1992-1993);Universitatea Euro-Columna (1993-1994) și Universitatea Națională de Muzică București (1996).

A realizat ediții critice la volumele lui Nichita Stănescu, Frumos ca umbra unei idei, 1985 și Cărțile sibiline, 1995. Ca traducător, s-a remarcat prin apariția lucrărilor traduse din Robert Escarpit dar și din povestitorul cipriot Ahile Emilianides (1981), din limba franceză, precum și în această limbă din românește: Mircea Dinescu – La dispoziția dumneavoastră (1983, împreună cu Marc Rombaut) și Eugen Cizek (1986).[2]

O latură mai puțin cunoscută a lui a fost întreținerea unei corespondențe private/literare cu personalități distinse ale spiritualității creatoare din țară și din străinătate:

Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Constantin Noica, Leopold Senghor.[3]

Opera sa literară cuprinde volumele:Ieșirea din metaforă, Editura Cartea Românească, 1972; Eseu despre personalitate, Editura Albatros, 1972; Memorial invers: note de călătorie, Edtura Sport-Turism, 1976; Confesiuni esențiale: eseuri de sociologia literaturii, Editura Cartea Românească, 1977; Nostalgia comunicării: eseuri de sociologia literaturii, Editura Dacia, 1978; Conversații de bunăvoință: eseu despre adevăruri uitate, 1980; Sociologie și bioestetică, Editura Eminescu, 1987; Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989; Epistole: Eseu despre moartea viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu, Editura Vinea, 1996;  Eminescu versus Dumnezeu: sau blestemul în genunchi; încercare asupra sintaxei logice, Editura Eminescu, 1999;[4]

A fost un fin cunoscător de limba franceză și italiană, dar și vorbitor fluent de engleză, rusă și spaniolă. A murit la București, la 30 octombrie 1996.

Prof. Emanuel Bălan

[1] Constantin Tomșa, p. 175-176.

[2] Mircea Coloșenco,  10 ani de la moarte. Constantin Crișan, în „Caiete critice”, nr.8-9 (226-227), 2006.

[3] Ruxandra Crișan, Constantin Crișan în corespondență cu scriitorii M. Duras, Pierre Emmanuel, Eugen Ionescu, C. Noica, în „Euromuseum”, nr. 123 (Anul IV), 2009.

[4] Constantin Tomșa, op. cit.