Actualitate

La mulți ani, Nadia Comaneci!

Publicat

pe

Nadia Comăneci – „Zeiţa de la Montreal” – s-a născut la 12 noiembrie 1961, la Oneşti (judeţul Bacău).
A început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, fiind selecţionată de antrenorul Marcel Duncan şi legitimată la A.S. „Flacăra” Oneşti.
Din 1968 s-a pregătit îndrumată de Marta şi Bela Karolyi, iar în 1970 a concurat la campionatele naţionale, reprezentând Clubul Sportiv Şcolar din oraş.
  • În 1973, la Campionatele Internaţionale de Gimnastică ale României, a cucerit cinci medalii de aur.
  • În 1974, la Concursul „Prietenia” de la Gera (R.D. Germană), a obţinut primul mare succes peste hotare – locul I la individual compus.
  • În 1975 a obţinut trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia), agenţia de presă United Press International numind-o „Atleta anului”.
Presa de la noi a declarat-o „Cea mai bună sportivă a României”, iar în 1976, presa străină a numit-o „Cea mai bună sportivă din lume”.
A cucerit trofeul la Turneul Campioanelor (Londra) şi, în acelaşi an, a participat la Concursul preolimpic de la Montreal, obţinând primul loc la individual compus şi fiind prima la paralele.
În 1976 a câştigat Cupa America (la New York).
În acelaşi an, la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, a devenit prima gimnastă din istorie care a obţinut scorul perfect – nota 10 (18 iulie) – de şapte ori, câştigând trei medalii de aur (individual compus, bârnă, paralele), una de argint (cu echipa) şi una de bronz (la sol).
La revenirea în ţară, a devenit „Maestru Emerit al Sportului” şi a primit distincţia de „Erou al Muncii Socialiste”.
Începând din 1977, a mai lucrat cu antrenorii: Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu, Gheorghe Gorgoi, Anca Grigoraş.
  • În 1978, deşi nu s-a aflat în forma sa cea mai bună, Nadia a ocupat, totuşi, primul loc la bârnă, devenind campioană mondială la Strasbourg.
  • În 1979, la individual compus, a câştigat al treilea titlu european – fiind primul sportiv din istoria gimnasticii cu o asemenea performanţă.
  • În 1979, a câştigat la calificări, dar, înainte de concursul pe echipe, a ajuns la spital, suferind din cauza unei infecţii la încheietura mâinii.
În ciuda faptului că i s-a recomandat repaus, a mers şi a concurat la bârnă, obţinând 9,95 şi contribuind astfel la medalia de aur obţinută de România pe echipe.
  • În 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova (ultima ediţie la care a participat), a obţinut medalia de argint la individual compus, aur la bârnă, aur la sol, argint – împreună cu echipa.Retragerea definitivă din activitatea competiţională a avut loc în 1984, când i s-a acordat şi „Ordinul Olimpic” din partea Comitetului Olimpic Internaţional.
  • Între 1984 – 1989 a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică şi a antrenat echipele de juniori.
În noaptea de 27/28 noiembrie a trecut graniţa ilegal, iar pe 1 decembrie era în SUA, solicitând azil politic guvernului acestei ţări, justificându-şi ulterior fuga prin faptul că i se interzisese să călătorească în străinătate şi să-şi spună părerile.
În 1993 a devenit primul sportiv român inclus în Memorialul International Gymnastics Hall of Fame.
A revenit în România, pentru prima dată, în 1994, după ce s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner, iar nunta a avut loc în 1996.
În 1998 a primit premiul „Flo Hyman” pentru merite deosebite în sport.
În 1999, la Viena, a fost declarată „Sportiva secolului XX” şi a fost primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa acţiunea „Anul 2000 – Anul Internaţional al Voluntariatului”.
În America, împreună cu soţul, deţine „Bart Conner Gymnastics Academy” „Perfect 10 Production Company”, câteva magazine de echipamente sportive şi este editor al Magazinului de Gimnastică Internaţională.
Este vicepreşedinte al Consiliului Director al Special Olympics, Preşedinte Onorific al Federaţiei Române de Gimnastică (din 1996), Preşedinte Onorific al Comitetului Olimpic Român (din 2002), Ambasadorul Sporturilor Româneşti, Vicepreşedinte în Consiliul Director al Asociaţiei Distrofiei Musculare, membru al Fundaţiei Federaţiei Internaţionale de Gimnastică.
  • În 2000 a primit distincţia Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor.
  • În 2003 a publicat prima carte – „Scrisori către o tânără gimnastă”.
  • În 2007, cotidianul „El Mundo Deportivo” (Spania) a desemnat-o „Sportiva secolului XX”, iar World Records Academy a omologat recordul obţinut la Montreal: şapte note de 10 la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice.
A înfiinţat Fundaţia care-i poartă numele şi al cărei scop îl reprezintă încurajarea, susţinerea şi promovarea performanţei în orice domeniu.
În 2009 a participat la campania de branding a României ca destinaţie turistică – „Land of Choice”.
În Bucureşti a pus bazele unei clinici de caritate, care ajută copiii orfani.
  • În 2009, la „Gala femeilor de succes” a fost desemnată „Femeia anului” – categoria „Campanii umanitare de succes”, iar din partea Patriarhiei Române i s-a acordat Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
În 2013, Fundaţia sa a organizat prima ediţie a Cupei „Nadia Comăneci” la gimnastică artistică, la Oneşti, împreună cu Clubul Sportiv Municipal de aici.
În 2014 a donat Muzeului Olimpic de la Lausanne pânza pe care a fost imprimat numărul său de concurs la Jocurile Olimpice de la Montreal – 73.
La mulţi ani, NADIA COMĂNECI!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Popular

Exit mobile version