Actualitate
Exclusivități din zona Neamțului. Naționale, europene și mondiale (VII)
Știați că, la Lunca Vânători-Neamț există cea mai veche și neîntreruptă exploatare de sare din Europa?
În 1984, o echipa de arheologi de la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț a adus la lumină cele mai vechi dovezi de exploatare la nivel european de sare la Poiana Slatinei site-ul din Lunca, Vanatori-Neamț. Acest site este unic în Europa, pentru depozitul de 60 de metri lungime și de 25 de metri lațime, stratificat cu cenușă, cărbune și sol ars de culoare roșie. Această exploatare a fost facilitată de o puternică concentrație naturală a sării: 160 g / l, care este de sase ori mai concentrata decât cea a apei de mare. Depozitele cercetate contine obiecte ale culturii Starcevo-Criș IIIb-IVa) adică neoliticul timpuriu, însă au fost atestată și prezența Culturilor Pre-Cucuteni, Komarov-Costișa, Noua și exploatărilor celtice Hallstatiene. Săpăturile arheologice efectuate de specialiştii Complexului Muzeal Naţional Neamţ, împreună cu o serie de colaboratori britanici, francezi, germani şi spanioli, au evidenţiat urme consistente de exploatare a acestei surse de sare încă de acum 8.000 de ani. În cadrul cercetărilor s-au descoperit vestigii care atestă vechimea exploatărilor – vetre de foc stratificate (utilizate la evaporarea apei pentru a obţine sarea), ceramică şi unelte. În plus, au fost efectuate datări cu Carbon 14, pentru autentificări certe, iar analizele chimice au arătat că apa acestui izvor are o concentaţie de şase ori mai mare decât cea din mare. Exploatarea consta în utilizarea focului pentru evaporarea saramurii şi cristalizarea sării în vase de ceramică, tehnică ce poartă numele de brichetaj.În mod evident, prima exploatare de sare a apărut în Europa de Est în timpul neoliticului -6050-5500 î.Hr.
„Staţiunea de la Lunca constituie unul dintre obiectivele arheologice importante de la est de Carpaţi, care prin consistentele depuneri Starčevo-Criş, Pre-Cucuteni, Cucuteni, Costişa-Komarovo, Noua, Corlăteni şi Canlia, cât şi prin rescât şi prin resturile materiale ce aparţin culturii ceramicii liniare, perioadei de tranziţie la Epoca Bronzului, daco-carpilor, culturii Sântana de Mureş, secolelor V-VII, X-XII şi Evului Mediu dezvoltat, evidenţiază interesul permanent al comunităţilor din zonă pentru cel mai abundent izvor de apă sărată de pe Culmea Pleşului“, spun autorii cercetărilor arheologice.
Prof. Emanuel Bălan
Foto CMN Neamt