Evreii din Târgu Neamţ – Istoria unei comunităţi

Cercetarea lui Emanuel Bălan, întreprinsă cu acribie și pasiune, reușește să confere coerență surselor documentare – unele cunoscute, altele mai puțin știute și altele deloc frecventate până acum ‒, cărora le alătură o suită de surse orale. Inte­re­sant e faptul că autorul reușește să adauge in­for­mații noi la o referință considerată exhaus­tivă pentru perioada de până la momentul apari­ției („cronica” lui Josef Kaufman, 1928). Însă com­­­­­ple­tarea ei cu date din istoria ulterioară a co­mu­nității din Târgu Neamț, cuprinzând și sec­vența Holo­caus­tului, și secvența comunismului, și sec­vența post-comunistă (până în 2015), crește valoarea lucrării lui Emanuel Bălan.

Din păcate, încărcătura de fapte și date din această monografie tinde să nu mai aibă cores­pon­dent în realitatea imediată: sinagogile din Târgu Neamț au fost dărâmate (precum și alte „urme materiale”), contribuția evreilor la dezvol­tarea ora­șului s-a dizolvat în anonimatul „colecti­vității” (supraviețuiesc doar câteva personalități culturale prin diverse dicționare, eroii din răz­bo­iul Marii Uniri, înscriși pe un monument și numele unor veterani din Războiul de Indepen­dență pe câteva pietre tombale din cimitirului nou), numă­rul evrei­lor e din ce în ce mai mic… De aceea invo­cam, la început, cimi­tirele: cu ele în minte ar trebui citită această carte, tristă și dramatică până la urmă!